Poezii

Actul I Zburam orbeste si nepasator eram. In tot ce-i viata. Actul II Sori murisera, noaptea te-mbratisase sub cer cu stele. Actul III Ii simt fiorul fricii ce s-a prins in

Ah, ce zgomot se aude Si ce zarva... si ce sfada Sar si eu ca toti degraba Ce se-ntampla, unde, unde? Larma-i chiar la mine-n curte Si e puhoi de multime Cu toti ma vorbesc

Ieri, am gasit in buzunar... un bilet. Bilet ce locuia acolo demult, vechi, indoit, compostat neglijent... biletul meu de tren dintr-un vechi drum. Si-am inceput sa il privesc atent ca pe-o

Un suflet Suflet credeam ca am vazut scris demult Undeva acolo, la tine-adanc in privire Fireste ca m-am inselat si n-am stiut s-ascult Lumina vazut-am unde era doar amagire Ei, si ce?

Ah, ce frumos zambesti, Domnita Iar buzele-ti de-argint de m-ar ierta ar fi si mai frumos Pentru harjoana ceea, de ast`var` din capita Dar poate-ti cer prea mult, eu, un biet pacatos Nimeni de

Trecut-a iara timp prin noi, batrane Tot aici esti? N-ai plecat? Si eu ziceam ca plec si nu revin Dar iata, am venit pentru-a ramane O, nu te teme, iti voi tine companie Si-n vara o sa ma

\"Si acum?\" Intrebarea se nascuse muta, din inima lui ce candva tipand, prin foc si sabie trecuse \"Si acum?!\" Celalalt tacea... \"Raspunde!\" Vocea a sunat in gol si doar ecoul i-a

Cu un sunet cristalin de cristal spart priveam cum totul incet incetinea, pe marea cea mare a unui vis pierdut, iar in adanc inca un mort murea. Era doar el, sarac bogat in amintiri, nascut

Secunda tremura... o, biata clipa Temandu-se de moartea ei de fiinta efemera Imbratisata sta cu o ispita Si tremura, de moarte frica-i e si nu mai spera Ai fi dorit cumva sa fii eternitate? Si

Ce-i un prieten? Doar un singur suflet Ce-n doua trupuri isi traieste veacul Si zbuciumat, vesel sau trist in al sau umblet Cand trup cu trup se intalneste, durerii ii gaseste leacul Ce-i un

Am vrut sa ucid simtamintele, amarnice roze incarcate cu spini a caror roseata era data de sangele meu, ce-mi curge si acum din maini Tot ce-mi dorisem era sa simt al lor parfum, a lor lumina

O picatura-ncet se scurge Pe-a mea frunte, ma-nfior Clepsida uriasa de sange Ce-n tine tii tot ce ador. Soapte si vise, noapte si zi Toate-s doar una acum Oameni si demoni, batrani si

Priveam un inger, cu-aripi frante, decazut Ce prabusitu-s-a din cer aici, la noi Prins in vartej de vise, speranta si iluzii Priveam un inger, negru, singur si tacut Priveam un diavol,

In coltul vechi, in a bunicii odaie Unde lumina e calda si vorba e blanda Si batranii copii se ascund de ploaie Se vede-o papusa, aruncata, plapanda. Zambeste, dar trist, in rochita-i

\"Misca muntii, aprinde cerul Fa ca dorinta sa ti se-mplineasca\" Asa-mi spunea, zambitoare, ea Cea care abia invata sa traiasca Cuvinte frumoase... chiar credeam In ele, adevar orbii

Privind pe-ascuns Vad o umbra-n odaie Sta la masa din colt Asculta la ploaie Un batran ce-n curand Doar tarana va fi Va lasa doar foi scrise In loc de copii La ce bun nemurirea In

Din bici pocneste, ochi tresar Si se aud aplauze-n multime Si in aplauze il vad ca vine El, mandru, bietul meu circar... Dar fiara unde-i? Nu o vad... Aud: \"Fiara e visul tau

Pot sa nasc lacrimi in tine, Poti sa smulgi versuri din mine, Pot sa-nvalui al tau suflet? Poti sa opresti tu ast umblet? Acum stau cu tine-n iarba Si tu razi de a mea vorba Iar in clipa

Zburam, iar, nepasator Undeva, sus, linga stele Zburam peste ei, ce dorm Dar nu le-atingeam pe ele. Deodata, am zarit Jos, prin nori si printre neguri Un castel, nemaivazut Ce sta mandru

Infipt adanc, cutitu-n mine-l rasucesti Dulce zambind, o tu, ce esti adorata Degeaba, eu nu mai cred ce tu lin soptesti Sufletul meu n-aude vorba ta desarta Tu vrei putere si credinta,totul

... Tie? Este noapte si-mprejururi toate dorm Ninge-afara printre neguri Negru fum iese din horn Un luceafar iar rasare peste lume Si stau si citesc in zare Si vesti rele si vesti

Un greiere sta singur si canta in ceata Sarmana insecta, canta si ea despre viata E ora cand luna rasare si soarele-apune Si pentru o clipa se-ntalnesc peste lume Si luna si soare vorbesc, sus,

Intr-un pod uitat de vremuri, batut de vanturi si ploi Sade un copil uitat, de lume,parinti si noi Cu-n carbune luat din soba, el vrea ca pe-o foaie gri Sa schiteze-o alta lume, muzica, sau

E noapte din nou Si-ntr-un colt in odaia In care-au patruns Si frigul si ploaia Doi ochi ma strapung Si lucesc, rosii-n noapte Iar cand ma apropii Pot s-aud doar soapte Aprind

Focul arde si miroase A pucioasa, a sudoare, Impregiur sunt doar cazane Oameni stau in fiecare Demoni negrii si puternici Pacatosii-i chinuiesc Iar ei se-nfioara,urla \"Vreau sa mor... vreau

In batrana casa o clepsidra s-a scurs Clepsidra de aur umpluta cu lacrimi Caci Ra si speranta de mult au apus Doar timpul ramane, in lumea de patimi. E ora din noapte cand sufletul

Ai nostri tineri au studiat odata Pe la Paris, Viena, Londra si Berlin Insa acum valoarea este moarta In a lor inima-necata-n vin. Ai nostri tineri nu mai cunosc visul Dar nici nu vor sa-nvete

Te uit-afar, e primavara Si copacii sunt in floare Stau si privesc cu mirare Ma uit afara-i primavara Privesc, copiii trec pe strada Si canta toti cu veselie Un mosulet cu palarie Priveste

Suntem toti doar egoisti Pesimisti, si-un pic cam tristi, Ne e frica sa iubim, Ne e frica sa traim, Ne e frica sa visam, Ne e frica sa iertam, Ne e frica sa luptam! Si mereu ne intrebam: Care

Tot ce stiu si tot ce vreau Inimi as vrea sa le iau Toate Tie sa le dau E tot ce stiu si ce vreau Cu ele nu fac nimica Poate imi alung doar frica Asa cum facea bunica Dar in rest... nu fac

As vrea ca sa mai ninga odata Cu zapada alba, pura Sa ne spele de pacate, De singuratate, ura... As vrea sa se opreasca ploaia Ce sufletul imi inunda Si sa nu mai fie lacrimi In suflet...

Timpul vine, apoi pleaca Uneori mai sta oleaca Dar pe tine nu te-atinge Chiar de ploua, chiar de ninge Nu esti tanar, nici batran Nu esti sclav dar nici stapan Esti un om, de vrei nu

Te sfidez pe tine, Curte, Si-ai tai membri ce se pare Cu de la sine putere Din absoluta valoare, Au facut o nonvaloare. Voi, judecatori de tabla Cu robele voastre scurte Prafuite

E usor a scrie versuri Cand nimic nu ai a spune Dar ai grija, de scrii basme Rima, ritm... sa fie bune! Dar daca tu scrii doar vise Si ideea iti da ghies Rima, ritm? Nu mai conteaza Nu au

Privesc praful uitarii cum lin se aseaza Pe suflet, pe oameni, pe tot ce-i in casa Intr-un colt o icoana, chip palid vegheaza As vrea sa adorm, dar ast chip nu ma lasa. Acel chip de piatra,

Din ceturile mintii amintiri am adus Despre un alt timp, alta lume, ce acum au apus Vad o umbra-n trecut, o oglinda crapata Sau se poate sa fie doar o fata-ngropata E un el... ce priveste...

Clipa tarzie, clipa apusa.... clipa de noapte Cand picaturi curg pe geam si in jur sunt doar soapte Clipa cand ploua, dar poti sa vezi stelele In timp ce in ganduri ti-au intrat ielele Clipa

Azi o luna sangerie in urlet de lup apune Peste-o mare de scuturi cu valuri de sabii Mare ce-neaca in ea ale lumii desarte corabii Marea camp de bataie-i in El Sireth, nu in lume Dar pe-ast

Inca un apus de soare Sau poate-i doar rasarit Privit invers, cu mirare De lumea ce ne-a ranit Iata, brusc, se face noapte Lumea doarme: oameni, fiare Liniste s-a pus pe toate Si aici, si-n

Eu? Am fost un suflet trist... Acum chiar ca nu exist Vorbele nu mai mi-s soapte Tacerea-i tot ce-i in noapte Voi? Tot stele, unii ingeri Ce palpaiti si chiar va stingeti Dar parca-acuma

Eu? Doar un suflet trist... Cu-adevarat nu prea exist Vorbele mele sunt doar soapte Asculta! Se aud in noapte... Voi? Doar stele, unii ingeri Ce palpaitzi si chiar va stingeti Voi pentru voi