Jucarie abandonata

In coltul vechi, in a bunicii odaie

Unde lumina e calda si vorba e blanda

Si batranii copii se ascund de ploaie

Se vede-o papusa, aruncata, plapanda.

Zambeste, dar trist, in rochita-i lunga

Vizitata mereu de copiii speriati

Copii ce pe umar mereu vin sa-i planga

Veri, nepotei, amici sau chiar frati.

Sarmana papusa... lacrimile-au patat-o

Lacrimile lor, ale ei nu exista

Au folosit-o, au plans si-au stricat-o

Si-acum papusa din nou este trista.

Durerea ei surda, ce ei nu o vad

Toti nu vor de la ea decat alinare

Si de ce sa aline ea ast prapad?

Ei pot oferi pentru ea doar uitare.

Sarmana papusa... batuta de timp si de soarta

Lacrimile tale sa curga nu pot

Si uneori simti te simti vie, alteori moarta

Lacrimi tu bei si poti sa simti tot

Insa indata ce durerea le-ai sters

Si i-ai facut sa simta ca-nvie

Copiii pleaca, isi reiau al lor mers

Si tu ramai singura-n odaia pustie

Doar tu pentru ei.. dar ei pentru tine?

De ce sunt toti orbi, si ochii nu-ti cata?

Poti sa devii EI, poti sa le faci bine

Folosita... distrusa... si-aruncata indata

\"daca tu esti vacuum, de ce toti iti cer si nimeni nu-ti ofera? nimeni nu-ti umple cu dragoste vidul ce te umple cu pustietatea lui?\"