Poezie
In iad
1 min lectură·
Mediu
Focul arde si miroase
A pucioasa, a sudoare,
Impregiur sunt doar cazane
Oameni stau in fiecare
Demoni negrii si puternici
Pacatosii-i chinuiesc
Iar ei se-nfioara,urla
\"Vreau sa mor... vreau sa traiesc!\"
Iar in mijloc sta un tartor
Mare, batran, dar puternic
Priveste intr-un cazan
Si vrea sa vaz-un nemernic
Dar in fata-i nu zareste
Decat o biata fiinta
Ce-l priveste fara frica
Inarmata cu credinta
El isi cheama acolitii
Tunand, foc pe ea ei varsa
Si o bat si-o schingiuiesc
Nici o clipa nu o lasa
Dar iata, biata fiinta
Tot indura, in tacere
Tartorul, vazand cum arde
Nu simte nici o placere
Si deodata, iata, pielea-i
Ce ardea, e alba iar
Focul nu vrea s-o atinga
Diavolii urla-n zadar
Si tot ce ei i-au facut
Ea indata a iertat
Parca ar avea si aripi
Si nu stie de pacat
Biet tartore, ce greseala
Tu cu-n inger te intreci?
N-ai decat s-o chinui vesnic
Caci invins vei fi pe veci.
002656
0