Mediu
am zis ca nu mai scriu si mi-ai promis la fel... dar oare ce am scris?
Nimic nu mai e trist
Nimic nu e mai trist decat durerea
intiparita pe un zambet sters de clovn efemer
ce zi de zi isi joaca rolul sau, alene
si-apoi se prabuseste sa viseze in spatele cortinei.
Nimic nu e mai trist decat o soapta
ce-a transformat in vesnicie clipa muritoare
si o privire, jumatate ascunsa
ce rade-n timp ce-n ea misterul se ascunde.
Nimic nu e mai trist decat un gand
al celui cel ce nu mai stie ce e rau si bine
un gand ce-n sine mii de intrebari ascunde
fara raspuns, ca orisice-ntrebare muta.
Nimic nu e mai trist decat un zambet
si veselia ta, de zi cu zi, ce tristetea ucide
iar noaptea moare-n vis cu tipatul amurgului
devenind trecut si-uitata fiind in zori.
Nimic nu e mai trist ca neputinta
de a stii, de-a invata sa simti, sa daruiesti, sa crezi
si sa asculti de vocea de pumnal infipt adanc
ce-ti canta si te-adoarme, dar nu-l vezi.
Nimic nu mai e trist de ai putea
demonii sa-mi arati, chiar daca-ti sunt adanc ingropati
de as reusi sa-i sfasii ca pe niste soapte
scrise pe foile ratacite ale unei piese strambe.
Si daca soaptele-mi n-auzi, bine-ai ales
poate nu-i bine a profana mormantul unui demon adanc ingropat
caci crucea-i mai usor de suportat decat al sau glas
hai,razi si taci spunandu-mi ca nimic nu mai e trist.
034.164
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 247
- Citire
- 2 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Nicolae - Claudiu Marinescu. “Nimic nu mai e trist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-claudiu-marinescu/jurnal/14950/nimic-nu-mai-e-tristComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDVai domnule Cobra ce trista poezie ai scris mai ales atunci cand spui ca nimic nu e mai trist. Cand spui matale ca nimic nu e mai trist eu ma intristez deodata de parca as vedea un film din ala plangacios cu oameni saraci si flamanzi si zdremtuiti care alearga in picioarele goale cu burta lipita de spate.
Da, nimic nu e mai trist decat sa citesti o poezie in care sa ti se spuna ca nimic nu e mai trist.
Mie acuma imi vine sa plang cu voce tare ca daca plang numai in gandul meu atunci poate sa-mi vina sa rad cat sunt de prost. Iar daca nu-mi vine sa rad si nici sa plang atunci chiar ca e trist ca nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu unde sa-mi tin mainile si picioarele si capul imi cade pe un umar si arat ca un drogat sau ca unul lovit cu leuca.
Da, nimic nu e mai trist decat sa citesti o poezie in care sa ti se spuna ca nimic nu e mai trist.
Mie acuma imi vine sa plang cu voce tare ca daca plang numai in gandul meu atunci poate sa-mi vina sa rad cat sunt de prost. Iar daca nu-mi vine sa rad si nici sa plang atunci chiar ca e trist ca nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu unde sa-mi tin mainile si picioarele si capul imi cade pe un umar si arat ca un drogat sau ca unul lovit cu leuca.
0
LSDragă Nae, parcă ai vrut să condensezi toată tristețea umană într-un singur poem. Am scris și eu zeci de poeme pe tema tristeții și nu numai eu. Poate o să mai scriu, dar din ce în ce mai rar, am cam obosit, subiectul acesta n-o să ajungă se pare niciodată la saturație decât în ochii cititorilor și nu aduce nicidecum liniște autorilor. Aproape toți poeții au vocația tristeții. Aproape toți... abia când se dezrobesc de ea, au șanse să devină universali.
Dar azi, aici, acum, mi-am propus să citesc comentariile lui Dodu înainte de a mai scrie ceva trist.
Dar azi, aici, acum, mi-am propus să citesc comentariile lui Dodu înainte de a mai scrie ceva trist.
0
desi noi am murit demult,si agale
-se pare-poate chiar prea devreme...
nimic nu mai e trist,nici chiar ploaia
care ...doamne...nu mai pot sa scriu?