Jurnale

Stau si privesc la o foaie goala. Ca de atitea ori, de altfel. Ori o foaie, ori un monitor.. mereu e la fel. Gol. Goala. Sa scriu o poezie? \"Cuvinte goale ce din coada au sa sune\"? La ce bun? Sa

am zis ca nu mai scriu si mi-ai promis la fel... dar oare ce am scris? Nimic nu mai e trist Nimic nu e mai trist decat durerea intiparita pe un zambet sters de clovn efemer ce zi de zi

Doamne ce frig e afara... asa ma mint. Nici macar nu am curajul sa ies sa vad. Poate totusi as rezista la frig.. dar daca nu rezist? Intorc capul de la caderea monotona a fulgilor si privesc prin

Tu imi vorbesti acum dar cel mai bine ai tace Sa pot auzi ingropatii tai demoni omenesti Taci. Si nu te teme sa-i privesti. Degeaba zic. Stiu ca asa nu iti place. Ai murit demult si eu nu pot

\"Priveam la televizor\"... E doar un fel de a spune, o figura de stil, pentru ca, de fapt, nu faceam decat sa schimb canalele haotic, in timp ce gandurile-mi zburau la zeci de kilometri departare,

Am privit spre o stea... Iar acea stea a inceput sa pilpie timida. Mi-am dat seama ca biata steluta pilpie in ritmul batailor inimii mele. La inceput am crezut ca face asta pentru a-mi multumi ca din

Inca un rasarit de soare in trenul nimanui, care merge pretutindeni si nicaieri... inca o noapte pierduta in singuratatea prezentei celor din jur, inca o privire aruncata asupra unor suflete