Nicolae - Claudiu Marinescu

La multi ani, Horia si... felicitari. Ai mai intinerit un an. Sa ramai mereu tinar ca in gradinile botanice si parcurile fara banci.

:) titlul lipsuri nu se refera neaparat la ideea din poezie ci si la poezie in sine... vad ca ati remarcat micile \"lipsuri\"... si imi pare bine ca nu au fost singurele care s-au vazut.

nu-i asa ;) chiar deloc.

cand mi-a venit ideea in miez de noapte sa scriu asa ceva ma aspteptam sa am o CEL PUTIN o reactie asemanatoare cu a ta, degeaba. gargara insuportabila de care amintesti se cheama prin definitie \"haos\" numai ca mie mi se pare cam greu de clasificat \"haosul\" in haos de \"bun gust\" si haos de \"prost gust\". talmes-balmesul n-a fost decat un test, nimic mai mult... speram doar sa vad mai multe reactii sa-mi fac o idee mai buna. Ma bucura cel putin ca n-au fost chiar atat de rele reactiile pe cum ma asteptam eu.
Sunt curios daca pe altii ii deranjeaza zgomotul de fond produs de gargara mea de prost gust :)

povestea inca nu are sfarsit... undeva omul din ploaie inca mai cauta, sau poate a gasit si povestea nu e trista.

De la ideea lui Aristotel am pornit cand am scris prima strofa, pe urma mi-a mai venit una si tot asa s-a construit un nimic de idei. Prost reprezentate.

De la ideea lui Aristotel am pornit cand am scris prima strofa, pe urma mi-a mai venit una si tot asa s-a construit un nimic de idei. Prost reprezentate.

sau poate e doar un nimic. si cum pina si o muscatura de cobra e mai buna decat nimic... prefer versiunea ta.

Eu sunt doar unul din anonimii care publica aici.. si am zis sa fac un pic pas in fata, sa-mi spun parerea, apoi sa ma retrag fuga... cand titanii se cearta, puricii ar trebui sa stea la locul lor, nu sa faca galagie. Recunosc ca nu i-am citit pe toti de pe aici, nici macar pe \"titani\"... si nici n-am prea comentat. N-am avut timp, n-am simtit nevoia.. cum vreti. Nici comentat n-am prea fost... aici fac o paranteza, candva Costel mi-a comentat o poezie.. si am sarit repede in sus. Trebuie sa recunosc ca am fost impulsiv si nu trebuia, dar oricine are dreptul sa faca greseli, doar suntem oameni. Atita doar ca unii fac aceleasi greseli in mod repetat.
Si acum sa-mi spun si eu parerea de \"purice\"... e bine sa fii purice, uneori. Nu te vede nimeni.. dar tu vezi.. si nu risti sa fii acuzat ca ai tine cu vreuna din tabere, ca purice de fapt nu tii cu nimeni nici macar cu tine, ci pur si simplu incerci sa iti vezi mai departe de treaba fara sa fii calcat in picioare.
Observ ca si poezie.ro a devenit o comunitate. Si ca in orice comunitate, apar \"bisericute\", cu unul,doi, sau mai multi membri, apare egoism, apare rautate, apar \"lupte\" civile si pina la urma se duce totul de rapa. Ultima parte nu e o prognoza pentru acest site, care imi placea si inca imi place... sper sa nu fie asa si cu el. Am mai vazut multe \"adunaturi de oameni\" cum s-au dus pe apa sambetei. Nu stiu, oamenii batrani si intelepti de la tara zic ca \"asa E oamenii, rai din fire\"... altii mai psihologisti de la oras zic ca asta e natura umana... eu ma abtin sa emit teorii de ce se intampla asta, pentru ca tot n-o sa ajung nicaieri. Din pacate nu exista vinovat, ci e o vina distribuita... ah, dar brusc m-am saturat sa mai bat apa in piua, pentru ca oricum nu ajung nicaieri. Totusi, am si eu o parere de purice pe care vreau s-o spun eu legata de subiectul \"comentarii\". De ce trebuie MUSAI cand avem un comentariu la vreo poezie sa ii cautam autorului acelui comentariu poeziile si pe urma nod in papura? De ce trebuie MUSAI sa comentam persoana si impresia pe care ne-o facem despre ea din cauza a doua trei comentarii si uitam sa comentam poezia? Toti tipa \"avem dreptul sa ne spunem parerea\" dar nu toti accepta si parerile altora, sau le accepta, dar le lasa un gust amar. Marturisesc, cand am descoperit site-ul si mi-am \"mutat\" poeziile si aici, imi doream si eu sa fiu comentat. Am fost, nu am fost, asta e... dar aici sunt si eu de parerea ca n-ar trebui sa cerem comentariile. Nu stiu daca cineva face sau nu asta, ii las pe cei care au timp sa citeasca mai mult si mai des sa isi spuna parerea... Eu, unul, puricel asa cum sunt, ma retrag in anonimatul meu si ma asez comfortabil in fotoliu (macar de-ar fi unul real si nu metaforic, dar din pacate scaunul de la icafe nu este asa de comod ca un fotoliu)... si privesc. Sunt curios ce se va intampla mai departe cu aceasta comunitate. Mai ales ca si eu sunt un membru al ei. Ca doar orice comunitate isi are puricii ei... care privesc la TV-uri minuscule, ca pentru purici, si pe ele sunt stiri despre titani ce se lupta.

era doar o poezie despre diferenta dintre dorinta si vis... si nu orice vis, ci un vis pentru care merita sa lupti ca sa-l atingi. Ce imi doresc eu in momentul asta sau daca mai imi doresc? Nici macar nu conteaza... de comentat trebuia sa comentezi asupra poeziei, nu asupra mea...

acum am zambit... de acord, cititorii au pareri diferite. de acord, fiecare isi are canoane literare, dar eram curios care sunt ale tale... se zice \"curiosity killed the cat\", dar eu zambesc, curiozitatea mi-a fost satisfacuta... in acel PS. multumesc ca ai raspuns. si aciditatea.. eh, era temporara, sper ca nu te-a suparat..

bun.. sa-i raspund lui \"costel\", oricine ar fi.
In primul rand, domnul Costel, ori eu mi-am uitat ochelarii ori toate celelalte pareri despre poezie sunt favorabile? Si atunci de ce zici \"nici mie nu-mi place\"? Nu e un cuvant in plus pe-acolo? De exemplu.. \"nici\"?

acum.. continuam cu intelegerea poeziei... Recunosc, NU E o poezie perfecta, TOATE poeziile mele sunt imperfecte... dar nu-mi pasa, nu vreau sa devin un Dumnezeu al poeziei, eu ma multumesc sa transmit un mesaj, o idee, chiar daca haina in care e imbracat e mai sifonata si uzata.
Asa cum am zis sus, era pentru cineva poezia... asta a fost scopul si cred ca acel cineva a inteles foarte bine prima strofa, spre deosebire de tine... Restul nu trebuie sa inteleaga prima strofa, daca reusesc, bravo lor.

Ti-as explica fiecare strofa in detaliu, dar cum ai obosit pe la strofa a 5a si n-ai mai comentat, nu vreau sa te obosesc si mai mult... nu vreau sa ma critic acum, ca te-as obosi si mai tare... sa-ti spun ca uite rima asta scartaie, cuvintele acelea le-am ales numai ca nu aveam rima si ca a trebuit sa fac un compromis sa aleg niste cuvinte care se apropie de idee si totusi si rimeaza... ca da, ca rima e simpla... ca.. etc. etc. etc.
Nu asta conteaza.
Nu stiu pe unde am auzit eu o \"barfa\" cum ca unul, nu stiu cum ii zicea, Eminescu isi lucra indelung poeziile. Nu am nici talentul (asta ca sa raspund si la comentariile favorabile, multumesc, dar nu le merit)... nici rabdarea si nici timpul sa ii urmez exemplul. Pentru ca daca nu scriu imediat, in clipa in care mi se naste o idee in gand, ideea moare ... nu e decat o sclipire. Si de aceea imi ies poeziile asa cum imi ies, adica imperfecte.

\"Invata sa-i vezi, caci cu ei tu vei trece prin munti si prin vai, campii si cetati \" .. poate au acum sens primele doua versuri de la strofa aceea.. :) sau.. tot nu?

oricum ar fi... nici nu trebuia sa raspund la comentariu...

cand scrii ceva, trebuie sa scrii PENTRU cineva, neaparat? Oare nu poti sa-ti scrii pur si simplu demonii?

si cand nu o sa mai avem idei, o sa ne omoare cuvintele...

era odata un om.. care ii placuse atat de mult statuile unui sculptor, incat a plecat in lume sa-l caute pe acela, sa ii ceara intelepciunea sa... si, intr-un tarziu l-a gasit. a gasit un batran garbovit, traind ca un pustnic intr-o padure... si nu a aflat cine este acela pina cand nu s-a despartit de el. totul era o iluzie. ai grija, nu te lasa amagit de iluzii... nu te lasa pacalit de vorbele lor, de ele care-ti spun ca tristetea face din om inger... nu te lasa invins... nu cadea in vis.

In sfarsit un comentariu la un text facut de mine. Pacat ca e plin de presupuneri si greseli. In primul rand pseudonimul meu nu vine de la sarpe. E un pic mai.. \"modern\". Vine de la elicopterele cobra, pentru ca mereu mi-au placut aparatele de zbor. Eseul meu nu este o confuzie, ci este ceea ce trebuie sa fie un eseu: o incercare. O viziune asupra lucrurilor, viziunea mea. Nu am cerut nimanui sa mi se impuna alta viziune. Si nici macar nu este total viziunea mea, ci partial este viziunea asupra visului a persoanei pentru care am scris eseul (subtitlul este \"am scris acest eseu pentru ca mi s-a spus te rog\").
Sa citesc mai mult? Sa caut mai mult? CE sa caut? o definitie a visului? Adica ceva ca visul poate fi trecut prin definitii?
\"probabil ai un soi de jurnal\"... inca o presupunere gresita. e a doua. nu am nici un fel de jurnal, nu am nici un fel de indoiala si nici un fel de grija. Si, in plus, eseul e scris acum un an de zile... consider ca am mai \"deschis\" un pic ochii intre timp.
Sa-L iubesc pe Dumnezeu imi zici tu? Care Dumnezeu? Ca in ultimul timp au inceput sa apara \"dumnezei\" ca ciupercile dupa ploaie.. care Dumnezeu? Al meu? Al tau? Al lor? CARE? Vezi.. ai uitat sa specifici. Pentru mine Dumnezeu e UNUL. Si nu conteaza cum il privesc ceilalti, relatia fiecarui om cu Dumnezeu este UNICA. EL exista pentru fiecare din noi in parte, si EU platesc pentru greselile pe care le fac in felul in care-I vorbesc, sau daca nu ascult.. nu tu. Atunci, ce vrei sa-mi impui tu aici?
Crede si nu cerceta... ? Dar de unde stii tu ce CRED si ce CERCETEZ eu? Presupui... vad ca iarasi presupui. Aici ti-ai expus parerile tale,viziunea ta asupra LUI, si eu unul iti respect parerile, viziunea si credinta. Totodata cer acelasi lucru. Credinta mea, cat o fi, este A MEA. Nu dau nimanui, nici unui OM socoteala pentru ea. Asa cum nu incerc sa o impun nimanui.
Puterea credintei? Nu e nevoie sa caut in Noul Testament... am o parere proprie, si nici macar nu vreau sa o divulg. pentru ca nu ma consider un fel de \"propovaduitor\" al cuvantului LUI si nu vreau sa-mi impun parerea, care recunosc, poate sa fie gresita, altora.
Sunt curios totusi la ce fel de concluzii ai ajuns tu despre credinta mea in Dumnezeu, de imi recomanzi sa cercetez \"puterea credintei\". Si nu stiu de ce simti disperare de la mine, cand de fapt nu erau decat simple ganduri, asa cum s-au nascut atunci cand am scris, nefiltrate... si neinfluentate de nimic.
Sa nu crezi ca m-am suparat pe tine. Chiar mi-a facut placere ca a considerat cineva sa faca un comentariu la ce am scris... si sa-si spuna o parere. Asta imi face placere, cu cat mai multe pareri aflu, cu atat mai multe pot sa stiu despre efectul pe care-l are ceea ce am scris asupra celorlalti. Vad ca ai inteles ceea ce voiam sa transmit, faptul ca \"omul fara vise ar fi mult mai sarac decat este\". Deci mi-am realizat eseul, asta era mesajul pe care trebuia sa-l contina.
Faptul ca tu consideri ca mai trebuie \"sculptat\" pentru ca e intr-o forma bruta, poate e adevarat, dar nu conteaza, oricum e destul de vechi. Si... adevarul nu se gaseste numai in carti. Adevarul il gasesti la tot pasul si poti sa inveti din orice experienta, atita vreme cat stii sa privesti si sa asculti.
Totusi, acel eseu nu contine nici un fel de alt mesaj legat de credinta mea sau a altora in Dumnezeu... si inca mai cred ca visul este unul din putinele lucruri care ne poate apropia de Dumnezeu, pentru ca de atitea ori in Biblie Dumnezeu se arata omului prin vis.
Dar aici nu e locul potrivit si acum nu e nici momentul potrivit pentru o discutie pe tema religioasa. Daca chiar ai impresia ca sunt pe \"drumul gresit\" (desi iti spun ca ai presupus foarte multe lucruri si nu e bine sa faci presupuneri cand nu stii nimic), atunci poti sa-mi scrii... cobra_studios@yahoo.com.
Menirea eseului este sa aiba un mesaj. Ma repet, dar simt nevoia sa ma repet: chiar tu mi-ai confirmat ca ai inteles mesajul. Restul? Nu conteaza. Pe mine nu ma intereseaza decat esenta, nu forma in care e imbracat acel mesaj. Daca un \'scriitor\' (eu nu ma consider unul) nu reuseste sa-si faca cititorii sa vada mesajul... atunci la ce bun tot restul? La ce bun sa impodobesti o casa pustie sau sa imbraci o statuie in cele mai elegante rochii?

Ce ciudat sa-mi comentez propriul text. Adevarul este ca il recitesc si nu imi place. Il urasc. Bine ca este trecut drept ganduri si nu drept \"poezie\". Asta NU e arta. E doar refulare.

Esti un artist, daca ai reusit sa smulgi surasul gropilor uitate. Dar artistii trebuie doar sa joace piesa scrisa de altii? De ce nu am fi regizorii propriului nostru spectacol ? Sa ne umplem propriul oras cu propriile vise? Si sa smulgem strazile din plictiseala?