"Omul care vede îngeri" – 20079 rezultate
0.05 secundeMeilisearch
DADancu Andreea-Diana
Am putut vreodată să aleg între a mă îndrepta către interior sau exterior? Am putut atunci, albă și nepăcătoasă, să-ți reintru în uter, Mamă? M-am încuiat pentru prima oară în propria-mi piele și apoi în pereți și granițe de timp și spatiu. Nu sunt decât omul-țestoasă, care, în ciuda zecilor de învelișuri de piele sau piatră... se teme. Ce pradă usoară. Țestoasă fiind, mă târăsc către mare. Marea de oameni - să mă înghită, să mă cuprindă, să mă înece. Căci în albastrul chipurilor, în albastrul mării mascate elegant pentru balul omenirii, zace negrul smoalei în care-mi odihnesc membrele. O să mă reproduc, asemeni reptilei leneșe pe care o reprezint printre voi, și apoi o să-mi depun ouăle minții sub nisip, ascunzându-le de vulturi. Imediat după, mă voi întoarce să mor pe propria-mi plajă de idei, știind că nu le voi mai vedea... niciodată. Sub piele și carapace - din noiembrie '88.
8 poezii, 0 proze
LPLucian Preda
Provin dintr-o familie de boieri, cu carte la cap.Desi boieri cu titlu dat de mine saraci sunt ei si le e foarte bine.Am terminat scoala primara la 24 (generala nu ani)Liceul l-am facut pe langa Padurea Verde (mai repede Padurea Corbilor) la UMT am terminat cu brio (media 6) Imi plac florile de mai si ochii misteriosi ai prietenei mele.Sunt omul care vrea sa aseze pe ciorna sentimente sau ganduri. 8.07.03 o zi de suta mai departe istorie.
434 poezii, 0 proze
BBBogdan Butariu
Încercare de (Auto) Caracterizare Sunt, de regulă, o persoană introvertită, închis de obicei în ale mele și destul de rezervat, dedicat aproape în întregime scopurilor mele de realizare, în primul rând profesională și materială. Am avut totdeauna un mare respect față de autoritățile supranormative și pentru ierarhiile prestabilite, respectând litera și spiritul lor. Mișcările dezordonate și impulsive, imprudente și negândite mă irită, căci îmi subminează eforturile de promovare a unor metode de lucru rapide și eficiente. Eu nu voi fi niciodată omul care să se avânte orbește într-o afacere, totdeauna voi sta să mă gândesc de zece ori înainte e a da semnalul verde. Trei au fost atuurile mele în activitățile pe care le-am avut de-a lungul timpului, până-n momentul de față: organizarea, disciplina și tenacitatea. Cu ajutorul lor, și acum sunt în stare să urmăresc un obiectiv până-n pânzele albe, dacă e cazul, și să epuizez în scurt timp forțele adversarilor. Respectul pe care l-am impus...
25 poezii, 0 proze
APAdina Pietrosanu
Sunt omul care nu stie de unde a venit dar incearca sa se regaseasca in umbrele parintilor. Cand nu se regaseste ramane undeva pierdut intre vis si realitate. Asa ca acum asa sunt, suspendata intre doua "lumi", incerc sa ma hotarasc pe care voi ramane.
92 poezii, 0 proze
intuneric
"blestemat sa fie omul care se increde in om"
10 poezii, 0 proze
cornel marinescu
vreau de la viata totul.nu sunt omul care sa accepte compromisuri .
1 poezii, 0 proze
OCOctav Chivulescu
Cine sunt eu, dincolo de omul care îsi trăieste portia de viată alături de toti ceilalti asemenea mie, care împreună formăm câteva generatii contemporane le omenirii? M-am născut (18 Noiembrie 1963) în această dimensiune a realitătii sub forma unei mici vietăti goale, ghidate de instincte. Iar când spun “goale” mă gândesc, desigur, la bagajul gol de experiente personale. Astăzi, patruzeci si ceva de ani mai târziu, sunt, ca si voi toți de altfel, o entitate imaterială de gânduri constiente ce guvernează atât actiunile trupului meu efemer cât si suma informatiilor adunate de-a lungul vietii si memorate mai mult sau mai putin în format de experientă. Sunt o constiintă de sine. Singura noastra sansă de a accede nu la nemurire - caci ar trebui sa ne mutam in Urb Binaria - ci la o existență ceva mai îndelungată decât cea a trupurilor noastre, este cea a cultivarii gândurilor izvorâte din mintile noastre în mintile celor din jur, si a celor ce vin dupa noi. Pentru a întretine continuitatea...
19 poezii, 0 proze
GBGeorge Bălan
Sunt verdele crud din ochii tuciurii a lui Alex și istoria portocalie care învăluie coapsele mamă-si. Sunt roua din sufletul tău care-ți sărută obrajii, de bucurie. Sunt greșeală, fericire și strigăt. Uneori câinele nostru mă scoate cu el la plimbare, dar nu schimbă cu mine nici o vorbă . Nu știu de ce. Cu Alex valsează și cântă. Poate nu mă credeți, cum nici eu nu v-aș crede. Veniți să vedeți! Am fost întotdeauna pe locul doi, pentru că n-am putut niciodată să văd mai departe de omul care mă ținea de mână.Chiar și-n căsnicie sunt pe locul doi, fiind soț, nu soție... Am greșit! Trei!...Ba nu, că e și Alda...Patru! Am absolvit cu greu Școala de Iertare, unde, în fiecare an, am rămas repetent. Actualmente sunt fântânar la Fabrica de fântâni S.A. din Oradea. Am încercat o dată să scriu și m-am speriat atât de tare încât nu cred că voi mai scrie niciodată. Acum transcriu anotimpuri pe frunze, iar pe fețe răstimpuri. Era să uit ceva ce chiar că mă definește: îmi plac frăguțele. Bineînțeles...
61 poezii, 0 proze
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
VEVictor Eftimiu
Victor Eftimiu (1889-1972) Victor Eftimiu (n. 24 ianuarie 1889, Boboshticë, Albania - d. 27 noiembrie 1972) a fost un poet, dramaturg, povestitor, traducător și academician român. Victor Eftimiu a fost un poet, dramaturg român interbelic, autorul pieselor de teatru în versuri Înșir'te mărgărite, Omul care a văzut moartea, Cocoșul negru, Prometeu. A introdus teatrul poetic în România după modelul lui Federico Garcia Lorca în literatura spaniolă. Teatru Cocoșul negru Înșir-te mărgărite Prometeu Thebaida, Ringala, Dansul milioanelor Omul care a văzut moartea Inspectorul broaștelor Marele duhovnic Haiducii Parada Pană Lesnea Rusalim Strămoșii Crinul vieții Volume de versuri Poemele singurătății, 1912; Odă limbii române, 1958; Minciuni terestre, 1961; Poezii, 1964. Beletristică Kimonoul instelat
16 poezii, 0 proze
Omul care vede îngeri
de Ruxandra Moholea
el este Omul care vede îngeri cu aripa dulce mângâind pământul le atinge coroanele și razele ca un vechi cântec de leagăn a deschis cu mâinile lui calde cerul și s-a uitat înlăuntrul lui s-a umplut...
Am scris despre vindecare fără să cred că pot să mă vindec
de Diana Rednic
Ce e mai ciudat, să te vindeci rămânand cu amintiri fără să mai doară sau să ai amintiri care dor, crezând că nu o să te poți vindeca niciodată? În lumea mea, amintirea este inima ce pompează sângele...
ce mare lucru este un suflet care piere, sau zidul care vede și tace
de angela furtuna
o, dez-mărginirea dez-mărginirilor! nu există brâul deșirat al literelor care ucid ca niște colți de lup alb numai pelicula unui film mut și legile însuflețirii din duhul cel viu și mut amuțind un...
Voiajul cu vaporul Neptun continuă acasă, Acum
de Ioan-Mircea Popovici
Gândurile fac şi ele o lume care există pentru că există oameni. Fără oameni, n-ar mai fi nici ele. Interesant este că populaţia lor este mai mare. Şi pentru că veni vorba de gânduri, azi îţi spun...
Rostuire
de Nincu Mircea
Diferită este ființa umană de toate celelalte existențe care o înconjoară pentru că, spre deosebire de tot ceea ce consideră a fi viu împrejurul ei, ea a învățat să nu se teamă. A dobândit...
Lansare de Carte - Marin Codreanu
de Argeseanu Gabriel
Nascut in Cucuieti, dar stabilit la Bucuresti, Marin Codreanu - redactor la Ed. Muzeul Literaturii Române, este unul din autorii de recunoscut prestigiu ai Teleormanului....
Trup și suflet
de Mihai Petre
Știi…, între iubire și ură, între lumină și umbră nu e decât un pas…Un pas mic, ca de furnică. Un singur pas spre abis sau spre fericire. Nu ști când faci acest pas, dar îl faci fără să te gândești...
Eugen Ionescu și refugiul în vis
de Carmen Duvalma
Ultimele două piese scrise de Eugen Ionescu au un specific aparte, datorită existenței imaginarului oniric; în aceste piese, protagonistul, un alter-ego al autorului, pornește într-o călătorie...
Cronica Cenaclului de Seară din 21.07.2007
de Pușcă Ioan Gabriel
Frunza de stejar a Cenaclului de Seară “Inima, inima, planeta misterioasă pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc și să mor” (Nichita Stănescu) La opt luni de zile după ce a intrat în familia Cenaclului...
Postul creștinului ortodox
de Maria Vâlcu
Omul este ființă duală, aflată la intersecția celor două lumi: văzută și nevăzută. Omul este ființa care trăiește în lumea aceasta, dar cu gândul se află în lumea ce va fie. Stăpân al animalelor,...