Bogdan Butariu

Cu simțurile stau bine, dacă nu mi-ar lipsi cel de orientare; atunci aș putea spune că sunt o femeie simțită. Poate din această cauză m-a scutit soarta de călătorii: ca să nu-mi dea prilej să mă

Era un om curajos. Niciodată nu plângea după morți, dar nici nu suferea pentru cei vii. Din când în când o copleșea tristețea, ca un rezultat al unor amărăciuni stratificate în timp pe care, nici

- Alo...! -.... Cum îi auzise vocea, închisese. Ca de obicei, grăbită, ca și când cine știe ce consecințe ar fi avut de suferit dacă ar fi pus receptorul normal în furcă. De șase luni treaba

Dacă vreodată avea să-și mai ia vreo nevastă, nu se va mai însura decât cu o femeie frumoasă. Taică-său îi spunea încă de pe vremea când nu putea fi vorba de însurătoare, să fugă de femeile urâte și

Viorel Baciu nu făcuse niciodată un bine așteptându-se la recunoștință sau măcar la un serviciu în schimb; se deranja ca un făcut pentru oameni pe care nu-i iubea și pe care, de multe ori nici nu-i

Asta vreți să știți ? Păi, cum să vă explic ?…e un om care scrie mereu. Are în față un maldăr de hârtie pe care el, scriitorul, lasă să curgă un fir albastru și subțire, care se lipește de hârtie

La ora 12, sistemul de siguranță și control al stratului de vid situat în zona inferioară a stratosferei dăduse alarma, indicând infiltrații atmosferice în partea de nord-est a Africii. La câteva

VII Întâmplările din casa lui Mitruț Daminescu au rămas necunoscute satului pentru totdeauna. Rareori, cine știe cum, câte un om mai aducea vorba despre cel plecat și despre nevastă-sa.

În zilele care au urmat, puțini au scăpat de întrebarea care-l frământa pe Mitruț. Lui Lae nu i-a dat de știre, de teamă să nu sară la el să-l omoare. „Dacă vine vreo dată și mă întreabă unde e

Din acea noapte, prăpastia dintre ei a crescut. Omul se străduia să evite cârpirea vreunei discuții cu ea, iar atunci când apărea la cină și inginerul, se ridica și pleca, fie aducându-și aminte

Au urmat zile limpezi. Stingherită la început de prezența copilului, pe care nu-l putea suferi, Cosmina izbuti să se prefacă atât de bine, încât Mitruț fu convins că discuțiile dintre ei se

- Mi-ai înșelat toate așteptările. Te porți urât cu mine și nu vrei să-nțelegi ce sacrificiu uriaș am făcut ca să putem fi

Într-o noapte, deasupra lumii, a satului și a câmpului, s-a așternut primăvara. A venit pe neașteptate, ca și acea iarnă fără rost, care-l prinsese pe Mitruț pe drumuri. Încă de la-nceput s-a

În ziua în care Mitruț Daminescu se întorsese de la piața de animale de la Arad, un vânt tăios purta pe drumuri neumblate fulgii ascuțiți ai unei ninsori subțiri, care nici măcar nu reușea să

Cu simțurile stau bine, dacă nu mi-ar lipsi cel de orientare; atunci aș putea spune că sunt o femeie simțită. Poate din această cauză m-a scutit soarta de călătorii: ca să nu-mi dea prilej să

Profesorul Lăzărescu își pocnea nervos degetele sale slabe și tot atât de fragile, în aparență desigur, ca și bucățile de cretă. Părul rărit aproape până la dispariție, părea că zvâcnește pe craniul

La 1 Noiembrie 2008, postul public de radio va împlini frumoasa vârstă de 80 de ani de când a trimis primul semnal în eter. Radio România, fondat în anul 1928 ca Societatea Română de Difuziune

De mic copil mergea, trimis de taică-său vitreg, după ditamai bucata de ghiață; ori de la ei de acasă și pân’ la fabrica de sucuri răcoritoare, trebuia să facă vreo doi sau trei kilometri. Așa că,

Pe Cristian îl dăduseră afară din facultate în urmă cu cinci ani. Participase la un miting general de solidaritate cu greviștii. Și tocmai el purtase o pancartă atunci când au năvălit jandarmii cu

Stătea culcat. După cinci luni, avea în sfârșit un pat. Trebuie să fi plătit scump nevastă-sa. Îi spusese de la început, atunci, la balul Ducelui de Alba. Ea își ațintise privirea neagră și tăioasă-n

Rupea pe alese, ici, colo, câte un fir de iarbă fraged și mustos; nu păștea de foame, ci doar ca să simtă o dată gustul ierbii. De altminteri, fire coapte, mirosind a fân proaspăt cosit, nici

Punți tardive spre trecut Motto: „ Amintirile… Tardive punți către trecut, …fulgurante. „ ( V. Belity ) Când m-a chemat Lia, nora Voichiței, am tresărit ca

- Sinuțooo!… Sinuțo! „Pe unde naiba o fi femeia asta?” Ar fi vrut să mai vorbească cineva; adică cu ea, fiindcă pe ceilalți nu avea ochi să-i vadă… Niciodată nu-i avusese la inimă, dar acum,

Rupea pe alese, ici, colo, câte un fir de iarbă fraged și mustos; nu păștea de foame, ci doar ca să simtă o dată gustul ierbii. De altminteri, fire coapte, mirosind a fân proaspăt cosit, nici n-ar