Bogdan Butariu

Asta pentru că tocmai acest \"sentiment\" mi-a acaparat toate simțurile,la vederea aprecierilor și mai ales a ineditului. Da, da! Ai citit bine; ce altceva poate fi dacă nu inedit, faptul că sunt dat exemplu în fața elevilor?! Și trebuie să-ți spun cu mâna(!)pe inimă că nu sunt pregătit pentru o asemenea știre.Așadar, te-ai hotărât să-mi arăți cum e să mori din mâinile(!!!)unei dansatoare literare. Mersi mult pentru \"munca\" depusă în folosul celor mici. Acest fapt mă angajează obligatoriu la reciprocitate;vis-a-vis de lectura scrierilor. Din nefericire,eu nu am(probabil deocamdată...)posibilitatea de a-ți citi poeziile în fața a cca 30 de oameni, fie ei și copii.Sunt nevoit să fiu putin mai egoist și să le păstrez pentru...(!)sufletul meu...(Ți-am zis că o să mă \"omori\" încet-încet...)
Cu drag, B.B.(visează)

Maria,
Mersi mult pt. aprecieri.Da;mai apare și câte un typo! Uneori îmi mai obosesc ochii și scapă. Mersi.
Dacă ești interesată și de alte texte, poți intra pe
http://bogdybutariu.blogspot.com/
Acolo vei găsi \"Lumea mea\" literară. Un proiect cultural pe care doresc să-l dezvolt.

Emil!
Îmi plac textele tale foarte mult, după cum am mai zis și cu alte ocazii. Maniera asta de curgere a textului, molcomă și \"de neoprit\" totodată, este cea mai potrivită pentru cititorul român de azi(cel puțin așa am impresia, dacă mă uit la cei care mai citesc azi proză!). E adevărat, pe unii îi cam plictisește; mă refer la spiritele mai tinere, care freamătă de aventură și de sete de...\"ciorovăială\" literară! Dar, există cealaltă parte, a celor care se simt bine citind texte mai \"cuminți\", dar cu o expresivitate epică bine conturată și solidă. În această categorie aș înscrie tot ce am citit până în acest moment. Personal, am mai spus-o și altor prieteni și colegi, nu agreez textele care abundă în expresii dure, chiar redundante; dar,nu pot să-mi explic de ce, pe unii dintre autorii unor astfel de texte(nu le zic literatură!)îi admir; poate pentru curaj... În schimb, savurez oricând literatura de bună calitate, unde pot \"simți\" personajele, în care pot \"trăi\" alături de ele întâmplările descrise; textele care trăiesc de la sine! Și pe Codrin l-am simțit destul de puternic, ca și pe Păliman de altfel sau alte personaje. Trăiește! Dincolo de acest efect pe care și-l dorește orice scriitor, nu cred că mai trebuie zis nimic. Pentru că umblând la elementele structurale ale unei nuvele de acest nivel, cred că strici ceva din farmecul ei. Mulți critici, din nefericire, nu iau în seamă acest aspect. Și astfel, se pierd o mulțime de texte valoroase. Sigur, unde e nevoie de corecturi sau mici revizuiri de typo, ori de logică inter-textuală, acestea nu trebuiesc neglijate;dar aici, nu este cazul!
Vreau să te rog mult un lucru!
La adresa http://bogdybutariu.blogspot.com/ , vei găsi \"Lumea mea\". Aș dori foarte mult să dezvolt aici un proiect literar și chiar cultural. Am trimis deja invitații câtorva prieteni pentru a putea posta pe blog textele proprii.
M-aș bucura foarte mult să publici și tu aici. Pentru asta am nevoie de o adresă de e-mail, ca să trimit invitația. Adresa mea este:
bogdybutariu@gmail.com

Nu închei aceste scurte observații, înainte de a-ți dori, în pragul sărbătorilor, multă sănătate atât ție cât și familiei. Atât sărbătoarea Crăciunului cât și Anul nou să vă aducă multe bucurii, iar ție personal, inspirație cât mai \"literară\".
Cu prietenie,
B.B.

Emil,
Ai un dar minunat: ușurința povestirii! Și cu acest dar ai realizat o nuvelă excelentă care, așa cum a mai observat cineva, aduce pe alocuri cu \"poveștile\" lui Jules Verne, a lui Ray Bradbury sau a lui Isaac Asimov. Ca singură deosebire de stilul celor 3 prozatori, ai ales inserarea în text a \"liniarității\" prozei românești. O proză fără explozii inutile, cum bine a observat Jack Spinner dar și fără ruperi de ritm. Mi-am propus de la bun început să citesc toate capitolele, pentru a nu judeca greșit unele aspecte. Și mi-a părut bine, la final. Cu toate că, drept să-ți spun, în timpul lecturii m-a cam luat \"cu frig\", textul mi-a lăsat la sfârșit un fel de căldură sufletească și chiar un licăr de speranță. Și visez în continuare. Dar visez acest sfârșit al omenirii puțin altfel! Cum anume? Te invit să afli, citind \"Futurologica\" mea,postată aici pe site; cea de a II-a încercare de proză SF.
Cu prietenie,
B.B.

Anni,
Departe de mine gândul de a te lăsa (fizic)fără respirație! Îmi doresc ca acest lucru să se întâmple doar spiritual și într-o oarecare măsură, literar!
Chiar dacă nu ne cunoaștem, am să-ți mărturisesc faptul că respirația ta este foarte importantă pentru mine! Așa că te rog mult să te gândești la această dilemă! Dacă așa se petrec lucrurile, sunt în stare să mă las de scris, doar că să respiri normal!...
În altă ordine de idei, am să-ți mai spun că mă bucur enorm că ți-a plăcut încercarea mea de roman (scurt). și dacă vrei să mai citești alte texte, te invit pe blogul meu. http://bogdybutariu.blogspot.com/ este adresa prin care vei intra în \"Lumea mea\".
Cu prietenie,
B.B.

Emil,
Mulțumesc mult pentru răbdare și pentru observații. \"Prețul singurătății\" a fost prima mea încercare de roman (mai bine zis de nuvelă)serioasă. Asta după aproximativ 10 ani de scris proză scurtă. Tipologiile întâlnite aici sunt realizate după 2 modele reale din viața mea.Cred că acest fapt m-a ajutat foarte mult în conturarea lui Mitruț Daminescu și a Cosminei.De asemenea, locurile descrise le cunosc \"ca-n palmă\", cum se zice.Am trăit în județul Arad aproape 15 ani; timp puțin dar destul pentu a observa tarele oamenilor de acolo.Cert e că m-au atras(d.p.d.v.literar)! Și, tocmai pentru că am impresia că textul suferă pe alocuri unele inadvertențe sau mai bine zis l-am privat de anumite descrieri mai amănunțite, am intenția de a relua povestea. Poate sub altă formă, dar cu tipologiile mult mai bine studiate.Până atunci, voi continua să postez mai mult proză scurtă.
Felicitări pentru \"Păliman, starostele lotrilor \"!. Mi-a plăcut enorm acest text, cu tot ce ai inserat în el.Păliman cred că va fi obiect de studiu tipoligic pt. un viitor personaj. Un caracter atât de puternic, este greu de ignorat.
Acum citesc \"Prins între două lumi\", care de asemenea mi-a incitat interesul.
Cu prietenie,
B.B.

Același gen de lirică \"pseudo-baladescă\",dar cu înclinații spre lirica lui Arghezi(Horele lui..),iar partea cu cioara și cu luna are afinități cu lirica lui G.Topârceanu și a lui Tudor George(Ahoe!).
Aici,repetiția nu mai este supărătoare,deoarece prin ea întârești,practic,
leit-motivul baladei.
Dacă nu ai citit, caută și citește Horele lui T.Arghezi și,în general,lirică de acest gen.Văd că îți place și e bine să îți cultivi această înclinație. Și,de ce să nu recunosc, te prinde destul de bine. Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la proză sau la alte forme lirice. Experimentează cât de mult poți! Până simți forma care te poate reprezenta cel mai bine.
Cu drag,B.B.(comentează!...)

Nu pot să nu observ că îți cam place să derutezi spiritele liniștite și cuminți.De fapt, se pare că în unele poezii din lirica ta,însăși noțiunea de \"cuminte\" ne prea se potrivește cu cea de\"spirit\".Altfel nu-mi explic faptul că, după ce ai creat \"cuplul de succes Aura-Vlad\"(de fapt,trio-ul Aura-Vlad-Maria),acum te-ai pus să-i \"cuplezi\"(mă rog,termenul e cam forțat,recunosc)pe Lola tocmai cu...Lulu!Și,dacă îmi aduc eu bine aminte,Lulu era...un fel de băiețel...care a devenit...fetiță!Acum mai poți să negi faptul că dansezi acel shake cu spiritul cititorului?! Căci tremură destul de convingător, săracul, la auzul(mă rog,citirea...)unei asemenea știri! Care shake?...Ãsta e rock\'n roll dintre cele mai aprige!
Dar șocul este atenuat de faptul că amândouă(sau să zic amândoi?!)sunt perfecte ca și personaje de fabulă. Pardon;neo-fabulă.Pentru că în fabulele clasice,personajele sunt animale.Iar epitetul \"animale\" nu caracterizează decât foarte puțin eroinele tale.Deși,sper din tot sufletul să nu mă înșel!
Cu drag,B.B.(vizualizează...)

Am citit poezia ta și imediat ce am terminat-o(o fi din instinct?!)m-am uitat la pantaloni! Și n-ar fi nimic deplasat până acum,dar abia ieșisem de sub duș și fiind cald,eram în pantaloni scurți! Drept care nu am văzut nimic șifonat. Apoi am început să mă gândesc la zeii despre care vorbești.Ãia contrafăcuți,bineînțeles!Și parcă începuseră să se șifoneze și să se înmoaie(picioarele mele).
De data asta ai reușit să scrii un joc ciudat și frumos de cuvinte. Tot în genul acela de descântec care parcă te caracterizează dpdv literar.Ai această predilecție a \"incantațiilor magice\", a \"jocurilor de cuvinte fermecate\", a \"liricii pentru descânt\".Această manieră am mai întâlnit-o foarte mult în baladele populare.Dai senzația că dpdv spiritual,pur și simplu,nu ai vârstă! Asemeni Timpului,și al Universului...
Cu drag,B.B.(reflectează!...)

Da! Un descântec frumos... Universul paralel al celor care nu mai sunt lângă noi,decât în amintire și în suflet.Eu înțeleg acest Univers și,poate pentru că îl înțeleg așa de bine, mă doare... Din păcate, cei mai mulți cititori nu vor înțelege (sau mai bine zis nu vor vrea să înțeleagă)această lume aparte care continuă să trăiască în noiși mai mult,nu vor înțelege necesitatea ei.Cârtitorii și Atotștiutorii(cu pantalonii șifonați!...)sigur nu vor fi de acord cu \"amestecul\"acesteia în \"treburile interne ale literaturii\".Dar,trebuie să fii conștientă că nu poți împăca și capra și varza!
Atenție la exprimările defectuoase!
1.\"Și Maica care m-a crescut\" - \"Și Maica...Cea care m-a crescut,\"
2.\"și Anica care o viață...\" - \"și Anica! O viață-ntreagă a fost șchioapă!...\"
Foarte frumoasă și originală este imaginea cu \"nenea Liviu\".Uite așa își face Dumnezeu parte de muzică eternă!...Dar are și el o grijă cu cei pe care îi ia la el.Să-i ierte și mai ales să le odihnească sufletele!
B.B.(încă visează...)

Iată că același personaj poate fi privit deopotrivă din două direcții diametral opuse. Dacă în prima parte,Maria (deși nu trăiește decât în imaginația noastră)scrie un roman,de data asta se hotărăște să citească un roman.Romanul propriei sale vieți? Al propriei deziluzii? Rămâne de văzut!... Încă nu se știe dacă ea își citește scrierea sau o carte scrisă de Aura.Poate nici nu trebuie!...Aici este doza de interes care trebuie să vină din partea cititorului.Acel \"suspans\"care te face să citești mai departe.Îmi place mult cum ai descris sentimentul(neglijat!Ba,chiar mai mult,trădat!)de dragoste al Mariei.Ai putea să scoți un caracter deosebit de puternic și de atractiv din acest personaj,care văd că începe să capete o viață aproape reală(dpdv literar).
Atenție însă,căci a început să-ți împrumute din acest sentiment și ție! Nu că ar fi ceva rău în treaba asta, dar te face să intri prea mult în mintea personajului și atunci, în text mai apar unele mici greșeli:
1.\"Maria se ridică din pat și plecă spre bucătărie.Apoi călcând repede prin zăpadă încercă să autobuzul.\"
- Ce să facă?!...Lua autobuzul din bucătărie?!...
2.\"Își ceru scuze să meargă să se schimbe\"
- din asta reiese ceva invers decât ai vrut tu să spui;cred că mai bună ar fi o formulare de genul:\"Îl rugase s-o aștepte puțin,până se schimbă...)
3.\"...iar lumea ei se va strânge atât de mult în juru-i încât o va strânge.\"
- o repetiție care dă rău. Ar putea fi înlocuită:\"...încât o va înnăbuși...\"
Îmi place finalul foarte mult.Lasă loc gândurilor să alerge mai departe,în voia lor.Este efectul fără de care, pentru mine, o proză nu are valoare.
Aștept cu nerăbdare urmarea! Până atunci, mă voi delecta în continuare cu poeziile Alinei(care dansează frumos).
Apropo! Te rog să-mi spui dacă ai citit comentariul \"Off Topic\" de la \"Chemare\" și dacă îți este de folos.Dacă vrei să discutăm mai pe larg, ți-am lăsat un id de yahoo și de asemenea,poți lăsa oricând texte și mesaje pe \"Lumea mea\":
http://bogdybutariu.blogspot.com/
Cu drag,B.B.(visează)

Emil,
Nu pot să-ți spun nimic despre acest roman;pur și simplu îmi e frică să nu comentez greșit ceva ce nu înțeleg,înainte de a citi tot romanul. Te rog să nu te superi! În schimb, pot să-ți spun sigur că de fiecare dată, aștept cu nerăbdare următorul capitol.Iar personajele sunt de-a dreptul vii.Trăiesc!...
Cu prietenie,B.B.

Trebuie să recunosc că sunt puțin dezorientat,deoarece nu am mai întâlnit de multă vreme un scriitor(...oare!)de eseuri sublime. Tot mai mult, proza este exprimată prin roman, nuvelă sau, uneori prin schiță.Cei mai mulți însă, rămân cantonați în simpla povestire;asta pentru că este mai ușor abordabilă din ambele părți.Nici prozatorul nu trebuie să recurgă la elementele complicate(dialog,descrieri simple de peisaj sau, mai rar, de povestire în povestire),și nici cititorul nu exercită un efort mental deosebit pentru a înțelege textul.
Eeh,dar la formele scurte de proză,situația se complică.Și mai ales în cazul eseului.Cred că este cea mai dificilă specie de proză.Iar tu,ai reușit să faci un eseu admirabil,jucându-te doar cu câteva trăsături,semnalate și de domnul Emil Iliescu.Am citit textul de două ori și(!!!)nu am găsit nici discrepanțe,nici exprimări defectuoase,nici măcar greșeli de typo! Iar ceea ce este frapant(pentru mine)în acest superb eseu,este arta cu care descrii sentimentele care te domină. Nu este o tehnică la îndemâna oricui.Felicitări!
Cu drag,B.B.

Mersi mult. Mă bucur că ți-a plăcut savarina mea prozaică. Eu mai public pe un site (Bocancul literar)și azi am primit un comunicat de presă din partea administratorilor site-ului. Tu lucrezi cu copii și m-am gândit că o să-ți folosească acest anunț.

Voi anexa intregul COMUNICAT DE PRESÃ:

Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române, Consiliul Copiilor „SPUNE!” și Grupul la Nivel Înalt pentru Copiii României organizează concursul de eseuri „Lumea mea poate fi altfel”, cu tema drepturile copiilor în România.

Cu această ocazie lansăm tuturor copiilor din clasele V -VIII invitația de a participa la concursul de eseuri cu lucrările proprii.

Eseurile vor fi redactate în format electronic, document Word, dimensiune 12, la un rând, iar conținutul nu trebuie să depășească 2 pagini. Lucrările vor fi trimise pe adresa ANPDC - Bdul Magheru nr.7, sector 1, București sau prin e-mail: liliana.turliu@anpdc.ro, până în data de 10 noiembrie a.c.

Evaluarea lucrărilor se va realiza în perioada 10-15 noiembrie, de către un juriu format din scriitori și elevi de liceu cu rezultate deosebite la limba română și în domeniul drepturilor omului.

Decernarea premiilor va avea loc în data de 20 noiembrie - Ziua drepturilor copilului, ocazie cu care vor fi acordate Marele Premiu, Premiile I, II, III și mențiuni.


Persoane de contact:
Liliana Turliu
E-mail: liliana.turliu@anpdc.ro
Tel.: 021 310 07 89

Luminița Duțu
E-mail: lumidutu@yahoo.com
Tel.: 021 212 58 45

Poate reușești să faci minuni(și aici)! M-aș bucura să știu că ți-a fost de folos.
Cu drag,B.B.(bogdan_butariu@yahoo.com)

M-ai zăpăcit(aproape)de tot! Asta pentru că nu cred să mai fi văzut la cineva o fabulă despre travestiți!... Și cum nici nu mă-nvârt prin lumea lor, habar nu am de ce să mă iau! Aproape că aș îndrăzni să mă documentez direct și la fața locului despre acești \"oameni\",ca să văd(nici chiar pe propria piele!)și eu ce îi determină să adopte astfel de orientări. Și dacă mai scrii texte din astea, ai să reușești să-mi \"pui sare pe coadă\" în sensul ăsta. Mai ales că în proză, astfel de subiecte se pot dezvolta foarte bine și cu efecte maxime la public.
Totuși, observ din text că ai câteva mici greșeli(de culegere):
1.\"pe-acolocuri schimbată\" - nu știu ce înseamnă expresia, dar seamănă cu \"pe alocuri\";
2.\"Onul pentru doamne...\" cred că arată mai bine scris la capăt de rând;
3.\"...și băieții o aproabă...\"! - sunt curios cum o aproabau;
Ok.M-am hotărât!Nu o vreau pe Lulu în show, dar verdeața bunică-sii îmi trebuie la ciorbă;unde o găsesc?
Mersi!
B.B.

p.s.:Apropo!Nu uita să mai scrii și proză!

Nu trebuie să te-ngrijorezi prea mult, pentru că
atunci când dispar soarele și luna,
Stelele încep să lumineze visele
și uneori, temerile.
Abia când și acestea dispar,
mai ales din suflet,
putem vorbi de o noapte neagră în care
nimeni nu traversează strada...
Nici măcar un bețiv!
Cu toate acestea, și în acel moment,
eu intuiesc o procesiune de umbre;
Umbrele celor care s-au dus...
Umbrele celor care mai trăiesc și...
Mai ales, umbrele celor care vor fi!
Un râu plânge folosind vocea nopții...
Nu vocea acestei nopți; a unei alteia,...
mai mari...
cu drag, B.B.

Că tot a spus cineva de Codruț Anghel și de Cristi Butariu! Cristi Butariu este fratele meu, iar Codruț era colegul de cabină.

Textul mi-a adus aminte de melodia \"Alina dansează\". Doar că în cazul de față Alina dansează un fel de twist (dacă nu chiar shake!)cu spiritul cititorului care e adânc scufundat în lectură, dorind să știe ce mai face Maria. Și pe când să afle, hodoronc-tronc, vine Alina și-l scutură zdravăn: \"Păi, Maria nu există; ea trăiește doar datorită ție, cititorule!...\".
Și trebuie să recunosc că Alina are mână bună. Poate omorî la fel de ușor pe cât mângâie. Cu hotărâre!... Și, din anumite puncte de vedere, chiar dacă te omoară din punct de vedere ideatic, inserează o anumită cantitate de...duioșie! Personal, nu am găsit hibe în text(la prima citire!),fapt pt. care te felicit. Dar, parcă tot mai tare aș vrea să văd proză de la tine! În acest caz, aș deveni un sinucigaș literar. Și aș avea și motiv: dacă mor, să mor...frumos!
Cu drag, B.B.

Depinde ce ai lucrat acolo! Experiența mea radiofonică se leagă în proporție de 90% de Radio România Tineret. Nu neg tarele despre care spui că domină instituția, dar eu am avut de a face cu alți oameni.În general, erau oile negre! Frate-meu era ilustrator muzical și sâmbătă realizam Radio-discoteca în Blue-Jeans. Pe vremea aia directoare era Jana. Apoi, a venit Moțu care,de asemenea era un om deosebit. Cât despre minciunile care mai sunt prezentate pe post drept știri, dă-mi te rog o singură instituție de presă care să nu le practice! Pe cuvânt de...jurnalist!
Cu drag,B.B.

E magia de care avem nevoie din când în când pentru a ne mai aduna gândurile în încercarea de a le feri de realitățile mizere de zi cu zi! Fără astfel de basme și magii, nu am putea supraviețui grijilor. iar cei ce pot să scrie astfel de magii, nu sunt oameni obișnuiți: sunt sublimi, ca și opera lor.
Însă, eu pot să mai spun că acest basm sublim este adânc ancorat în realitate. Am trăit un asemenea basm, locul greierului fiind luat de un câine, cu care chiar am reușit să comunic așa cum scrii tu! Și pot să spun că o astfel de comunicare lasă urme adânci după ce ia sfârșit!
Mulțumesc pentru basm!
Cu drag, B.B.