Adina Pietrosanu

20 iunie O să încep povestirea asta tot cu un tren. Vine și mă ia din locul căruia îi spun acasă atunci când nu mai simt că sunt acasă acolo. Mă duce la altă acasă. Și atunci când nici aici nu o

Te uiți la mine ca și cum aș avea toate răspunsurile la toate întrebările tale la toate nedumiririle la toate, toate... Știi, nu le am, și eu le tot caut de ani și ani... Mă vei ucide cu

mă simt ca într-o continuă mascaradă deși promisesem că lăsăm măștile deoparte nimeni nu vrea nimic de la tine și nimic de la mine suntem noi cei care ne simțim datori să dăm explicații să

Miercuri, Joi, Vineri. Ce zi e azi? Mă mai întrebi de multe ori? E ziua în care nu știu nimic E ziua în care mă pierd prin micile erupții de sub noi Þi-am mai spus, timpul E ca un trenuleț ce

poate că viața nu mi-a oferit prea multe poate că noaptea nu-mi aduce nici un vis care să mă poată scoate dintr-o stare din care nu mă poate salva nici acel râs poate că mâinile-mi sunt

\"...ceea ce cautam noi nu se gaseste aici...\" Incerc sa imi tin picioarele pe pamant in timp ce mainile se misca in aer intr-o muzica pe care o aud doar eu. M-am intrebat mereu oare cum ar suna

ma uit la ea de zece minute ma face sa uit ca am crescut si ca de mult ma transform in ceea ce nu mi-am dorit ma uit la ea cum trece prin viata ca si cum timpul i-ar fi infinit de parca nu

Ati innebunit de tot? M-am trezit prea de dimineata astazi cred ca asta e explicatia pentru delirul de acum desi televizorul era in camera in care imi beau cafeaua nici nu l-am bagat in

mereu privesc inapoi cateodata ma pierd in timp si uit pentru ce sunt aici uit totul in afara de codul numeric personal si versurile de la melodia aia.. din ce in ce mai des ma pierd in

Pierdusem sirul zilelor cand m-ai gasit pierdusem bucati din mine si lacrimi pe covor si le cautam cu atata daruire Si ai aparut. Ma vezi incercand sa ma ridic implorand indurare tu

Cand m-am trezit uitasem de tot. Pana si de criza pe care o facusem cu cateva ore inainte. De acum m-am schimbat. Asa spun de fiecare data… Nu e niciodata asa… Sunt alta azi. Am uitat de tot. De

sunt singura aici. iar. e vina lichidului in care ma zbat din care ma chinui sa ies. e vina intunericului. sunt mica, si sunt pierduta. ma intoxic cu propriile mele ganduri si de fapt e

Ea doarme. Nu se gandeste decat la viata ei normala cu oameni normali si cu dorinte normale in care nu are loc vreo chestie a-normala cum as fi eu. Nu ca as face parte din viata ei. Dar cateodata

Stiu ca totul se indreapta spre o prapastie sumbra ca de obicei optimista, ca de obicei eu Stiu ca imi cladesc un vis la care nu poti ajunge mereu idealista, vreau ce nu va fi al meu Numai cand