Aprilie

mă simt ca într-o continuă mascaradă deși promisesem că lăsăm măștile deoparte nimeni nu vrea nimic de la tine și nimic de la mine suntem noi cei care ne simțim datori să dăm explicații să îndreptăm erori deși încă avem surâsul de prunc imprimat în noi mă simt ca și cum lumea se învârte prea repede e un carusel al nebunilor nu pot să țin pasul pot doar să joc rolul ce-l știu pe de rost cât despre trenul dorințelor noastre acesta s-a oprit demult dar refuzăm să-l lăsăm căci știm că mai bine de atât nu ar fi fost și văd cum se perindă prin noi dureri și simțiri iubiri și tăceri (și te întrebi de ce mă ascund?)