Adina Pietrosanu

Strig catre tine, te vad cu ochii inchisi, te simt fara a te atinge, nu stiu exact ce fac dar stiu ca numai asta pot face mi-e frica de intuneric si de mine mi-e teama de apus si

Mainile astea sunt mainile care au gasit apusul care au simtit miscarea vantului in directia ta maini uitate sub perna vremurilor noastre sunt ale mele, dar daca vrei ti le daruiesc Ochii astia

Sunt inconjurata de toate gandurile ce nu vor sa imi dea pace nu vor sa plece si nici eu nu vreau sa plece Nu vreau nimic de fapt in afara de cerul de deasupra mea Ma gandesc prea mult, prea

ascult melodia asta twenty years si ma gandesc ca asta am facut, asta ma asteapta si asta visez sa fiu mereu cum e visul meu stingher si sincer si plin de cer senin uitat intr-un colt si mereu

Fur vise. Le fur, le bag in buzunar, atent sa nu ma vada nimeni. Apoi plec. O sa fur si visul tau.. o sa fie mai simplu decat ai crezut vreodata. Dupa aceea o sa te tarasti la picioarele mele si o sa

Stau si incerc sa mai misc cate un deget acele degete care dirijeaza lumea, din pacate nu reusesc nimic astept acelasi scut sa ma protejeze de mine si de ceea ce imi doresc crezi ca ma poate

Paseste spre soare cu ochii inchisi Si minte-ma cu zambetul pe buze Spune-mi ca sunt realitatea cruda Uimeste-ma cu stihuri Da-mi privirea nuda Citeste placerea si uita doar uita Intelege

Sa imi inchipui ca Pamantul e rotund? Ca mai traiesc in vremuri de mult apuse? Si ca sunt vraja unui neam de mult distrus? Atunci realitatea ar fi mult mai mult N-as fi aici, pastrand secrete

Dimineata urca pe scarile gri ale turnului de stele Stramt ca lama unui cutit si greu ca un baros Crezi ca pot duce sarcina asta la un sfarsit? Poate fi un raspuns gresit, poate fi mult mai

Te poftesc in inima mea, sa te infrupti cu vise marunte uitate in colturi iti deschid usa cu greutate si totusi cu atata darnicie, caci sunt sigura ca nu ai ce fura Am pierdut ultimul vis, si

Merg iarasi pe drumul pavat al dorintelor din tine drumul ce ma duce mereu spre acelasi punct fix vreau sa fiu altcineva, dar mi-e greu sa ma schimb si vantul astazi parca e mai rece, si soarele

Promisiune de metal pe ochiul de lemn sunt un vis sunt delir sunt tot sunt nimic sunt o farama de libertate in ochii celui condamnat si totul se darama, desi nu am plecat Atingere de gheata

Când cele unsprezece suflete s-au stins Din ochii noștri s-au desprins atâtea lacrimi Când cele unsprezece steaguri s-au ridicat Cu toate erau unul și unul erau toate Când cele unsprezece guri au

Nu e nevoie ca ploaia sa imi spuna ceva mi-e de ajuns ce visez in fiecare clipa ce simt in fiecare celula a corpului meu ce sunt cu fiecare atom din sufletul meu sunt doar o steluta in marea de

Mi-a pus capăt zilelor Speranțelor de mai demult Răsuflărilor ascunse în cearceaf Foilor umplute cu suspine Nopților liniștite Zilelor tăcute de duminică Bătăilor inimii Și munților

Flori absorbite de clipa ultimului sărut Inimi ce nu știu decât să pompeze Guri ce nu știu decât să repete la nesfârșit cuvinte spuse de atâtea ori Globuri de aur într-un brad de metal Decor de

hey stiu sunt doar un om stiu asta nu ma multumeste nici pe mine dar nu mai zambi asa frumos ...sa nu ramai blocat stiu nu am decat doua maini stiu nu sunt nimeni stiu tot stiu nimic asa ca

Încerc să nu fiu eu, mă ascund sub pietre mă gândesc la un nimic total mă privesc dinafara mea așa cum ar fi să nu mă simt eu am nevoie de ceva, nu mă întreba exact de ce nu știu să-ți

Gânduri, gânduri, gânduri, vise mii de gânduri, zbor prin minte zbor prin galbene mirese și prin negrele morminte și trăiesc prin visul lor Sunt singurul creier în lumea de suflete Sunt

Nu am vrut să te deranjez, să îți stric echilibrul perfect în care te afli și mereu te-ai aflat Doar … doar … doare totul… deși nu e nimic aici care să conteze atât de mult, atât de

Dacă aș închide ochii, probabil că ai fi aici. Ai sta lângă mine fără nici un motiv. Ai închide ochii și te-ai preface că dormi, ca să vezi de fapt pe sub gene cum te privesc. Ai deschide ușa și

Aștept la nesfârșit să apară mirarea din glas Să se schimbe vremea, să apară soarele și aici dar nu e atât de simplu, numai eu îl pot aduce să îl grăbesc puțin, nu pot aștepta la

Am nevoie de un scut protector, mă aude cineva…? Sunt aici. Sunt singură, în întuneric, și am nevoie de pielea lui să mă învelească, să mă scoată de sub gheara asta imensă a nimicului. Sunt un nimic,

aici e frig, nu mai vreau sa stau unde sa plec sa uit unde sa plec sa nu mai simt vreau sa dau quit nu gasesc butonul de escape ajuta-ma, rupe florile distruge stelele arunca in aer