Sa renasc

Strig catre tine, te vad cu ochii inchisi, te simt fara a te atinge, nu stiu exact ce fac dar stiu ca numai asta pot face mi-e frica de intuneric si de mine mi-e teama de apus si rasarit zambesc desi sunt mai trista decat luna rad desi plang ca un copil atat de singur parasita de ingeri, ma misc ca si cum in loc de aripile mele as avea aripi de otel pe care le tarasc cu pasi marunti pe dealul patimilor mele, acele patimi nesfarsite de care mi-e atat de frica totul continua la nesfarsit, o agonie perpetua ce ma rastigneste pe o cruce de foc si ca un final prea mult asteptat lacrimile mele se preling pe fata-mi rece se topesc in foc, si asteapta un alt inceput in care fata mea sa nu aiba nevoie de o masca sa nu mai fiu improscata cu noroi pentru gandul bun pentru sinceritatea cu care iubesc si ochii mei sa nu vada decat ceruri senine sa nu mai simt acea ploaie care ma distruge sa nu mai fiu singura in frig astept sa renasc