Jurnal
In cunostinta de cauza
1 min lectură·
Mediu
Stiu ca totul se indreapta spre o prapastie sumbra
ca de obicei optimista, ca de obicei eu
Stiu ca imi cladesc un vis la care nu poti ajunge
mereu idealista, vreau ce nu va fi al meu
Numai cand nu e aici e totul atat de greu
Cand ma trezesc si-n locul lui e un perete alb
Numai cand ma pierd in coltul meu de rai
Abia atunci il pot vedea printre gene.
Doar atunci pot sa-l am
Stiu totul dar nu pot sa schimb nimic
si uneori chiar ma irita atata ignoranta in jurul meu
Stiu ca sunt intre oameni ca orice alt om
dar nu pot sa fiu obiectiva. Caci stiu ca eu sunt eu.
Numai cand ma pierd in aglomeratia vietii
Sunt doar un punct pe o harta de puncte
Numai cand uit sa ma ridic de jos
Abia atunci sunt altfel.
Doar in mintea mea
024275
0
Adina. În necunoștință de cauză nu știu dacă ești o drogată și o bețivă !Știu însă, după acestă poezie citită, singura,că exprimi convingător o stare, și nu numai atât , reușești să și dai emoție, celor din jur, prin cuvintele exprimate.Nu e drogul și nici alcoolul. Cred că ești tu dincolo de această perdea de neîncredere.Fruntea sus ! Poți mai mult și mai bine și mai frumos !Te sărut poeticește !