"Nu aparțin" – 21947 rezultate
0.02 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Corina Petre
Nu apartin unui loc anume, ci locul unde ma aflu imi apartine..
1 poezii, 0 proze
OMolga muscalu
"Cred in cele trecute, prezente si viitoare, nadajduiesc in cele viitoare.Pentru iubire nimic nu apartine trecutului, nimic nu e mort, ci totul viu."
2 poezii, 0 proze
ASaristotel socrate
Nu,nu exista decat ceea ce poti vorbi cu mine, nu-mi aparține, să stii că există am vrut, atât.
1 poezii, 0 proze
BFbodea emil felician
Eu sunt mereu prezentul și trecutul! Viitorul?!... deocamdată, să vă rămână vouă, celor care citiți! Nu-mi aparține!... după cum nu-mi aparține nici lumea asta, literară! Mă muncesc să devin om, învelind cuvântul, în așa fel, încât frumosul să se miște între demon și sfânt! Am scris mai demult că vreau să găsesc linia frântă și curbă, deoarece, linia dreaptă-continuă, o găsise Brâncuși. Adevăr vă spun! nu caut nimic cu adevărat !.... orișicât aș căuta, dau numai de mine, care după părerea unora și poate și a altora- nu sunt mare lucru! Am absolvit liceu, facultate, masterate și chiar păcatele unora, dar asta nu cred că are prea multă importantă. Oricât de mult mă străduiesc să mă accept, e adesea foarte greu să nu mă revolt!
710 poezii, 0 proze
DDDiana Monica Dumitrescu
Data și locul nașterii: 9 aprilie 1991, Bucuresti Zodia: Berbec Statut: eleva Studii: in prezent - Colegiul National "Aurel Vlaicu", profil filologie Hobby: teatrul Am publicat cateva scrieri intr-o revista scolara. Am aparut acum cativa ani intr`un articol in ziar legat de pasiunea mea pentru teatru si pentru literatura, spre marea mea surprindere am gasit acelasi articol si pe internet in cardul unui concurs "Mos Craciun - cel mai cuminte copil" : http://www.sibiul.ro/stiri-locale/lista-copiilor-cuminti-din-romania/2210/ - greselile de ortografie nu imi apartin.
2 poezii, 0 proze
MAMondea Adrian
un fel de selfie... transcendentar. Cuvintele conturează. Cuvintele se conturează, dau naștere, un fel de „țesut” complex, învăluind stările, învăluind emisferele. Cuvintele se „regândesc” adesea într-un minunat vortex al trăirilor, coborând discret pe locurile intime, pe acea bandă a sufletului blocat în vibrație (...și distanța necesară pentru încă o sublimă respirație). Să fie poezia un spațiu vital al regăsirii? Sinele unui paradox în care am visat să avem o altă viață? Poate de aceea „curțile” noastre interioare nu ne aparțin. Nu au granițe. „Aleile” au devenit locuri de joacă, un panteon în jurul căruia nu există decât propriile noastre dorințe, senzații, eul creator și impactul psihic al nuanțelor. Dacă ar fi să investesc într-un selfie având ca fundal un joc teribil de ieșiri de urgență, unde „enclavele” intimității mele ar triumfa în ciuda mâinilor goale, aș putea, stenic, rupe marele pas al subconștientului, despărțit de oracole. Doar gândurile sunt umbrite de pleoape. Așa...
245 poezii, 0 proze
GEGusa Monica Elena
M-am nascut intr-un mic orasel sudic,un colt de lume cu o vaga localizare pe harta pt majoritatea oamenilor. Totusi, nu pot vorbi despre acest oras precum locul copilariei mele. Am fost crescuta pana la 7 ani de catre bunici,la tara, si poate ca acesta a fost "pilonul" iubirii fata de tot ceea ce este natural, frumos, misterios, omenesc. Cel mai mult iubesc campul si marea. Imi dau senzatia de libertate, de pace, de fericire suprema... E ca si cand as intra in simbioza cu natura, ca si cand m-as uni cu ea... E senzatia aceea de apartenenta la ceva...Defapt, nu cumva noi apartinem naturii si nu invers?
16 poezii, 0 proze
TPTatiana Prohnițchi
M-am născut în satul Sadaclia, sat ce m-a marcat prin frumusețea și liniștea din jur. Cred că mi-ar fi greu să mă despart de el totalmente. Aici, zace un Suflet ce nu il pot părăsi...E totul pentru mine, chiar dacă fizic nu imi mai aparține, îi simt pur și simplu aura, respirația, nu îmi dă pace...dar nu mă necăjește! Ba din contra, îmi dă speranțe aplicabile de supraviețuire! O neiertare și un păcat ar fi dacă aș uita de ființa trecută în neființă și de sătucul minunat!
4 poezii, 0 proze
SBSilvia Bitere
"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"
142 poezii, 0 proze
asandei emanuela
Un suflet ce nu are liniste , nu este unul chinuit ci doar unul care nu si-a gasit locul si timpul careia sa simta ca ii apartine .
3 poezii, 0 proze
Nu aparțin
de Do
Mi-ar plăcea să mă plimb pe-o stradă lungă, cu clădiri vechi, frumoase, spunându-mi propriile lor povești, despre războaie stupide, despre iubiri secrete, pline de viață, despre accidente, despre...
Nu apartin acestei lumi
de Florin DeRoxas
eu nu sunt pamantean; am aparut din univers, am aparut din neant, si-am disparut lasandu-va un vers. 7ian1997
Nu aparțin acestei epoci
de Raluca Andreea Tirziu
Cad in desuetudine tot mai mult, fără să-mi pese că nu mi-am reactualizat pasiunile, tabieturile, ideile, principiile...,că nu le-am parfumat cu esența epocii de acum, în care traiesc, vrând-nevrând,...
Timpul nu aparține acestui spațiu
de marlena braester
încă o zi erupe la orizontul cosmic două trupuri astrale plutesc înlănțuite printre galaxii apoi se despart încet topindu-se în umbra neagră a stelelor stinse degetele ni se subțiază până la...
nu (sa zicem)
de liviu dascalu
oare cine ti-a mai spus ca vrea sa faca literatura cu tine (nu dragoste) as putea continua: sa lo- cuim intr-o casa de cuvinte sa avem taceri pline de cuvinte pe patul nostru de cuvinte sa se...
nu o poveste de oraș
de Laurentiu Bancu
Timpul cât am stat departe de viața rurală nu se mai măsoară în zile, precum odinioară, ci în ani. Primul pas făcut după ce am coborât din mașină a fost unul scandalos, din cauza unui vitezoman: de...
Orașul nu mai este demult al meu
de Alina Dora Toma
Orașul nu mai este demult al meu. Cu ani în urmă, împrumutasem prietenilor câteva case. Mi-a fost milă de ei – erau tineri, venise iarna, le era frig. Îmi amintesc clar cum le îndesasem clanțele...
Cum să nu te iubesc ?
de Cristian Alexandru Groza
Ești mult prea transparentă; simt cum din coasta ta îmi răsună valuri, iar de fiecare dată când mă îmbrățișezi din ochi se revarsă o beznă din care scap numai agățându-mă de buzele tale, sunt...
Regretăm că nu vă putem publica opera
de Umberto Eco
Autori anonimi. Biblia Trebuie să spun că, în momentul în care am început să citesc manuscrisul și pe parcursul primelor sute de pagini, am fost entuziasmat. Este plin de acțiune și găsim tot ceea ce...