Căutare

Licențiat ASE 1977 Debut literar: NOROCOSUL TEORETICIAN - roman 2 volume ianuarie 2007 Editura Do-Minor Alte scrieri: Da-ul de Crăciun - piesă de teatru, aprilie 2008 Editura Cartex OSCILOGRAFUL NOCTURN - roman, iunie 2008 Editura Cartex

27 poezii, 0 proze

barbu roxana-maria

am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...

4 poezii, 0 proze

Matei Mihaela M.

M-am născut în vara anului 1981 într-un sat nemțesc situat la granița vestică a tării. Trăind acolo primii ani de copilărie alături de bunici, am avut norocul de-a fi pentru o scurtă perioadă de timp om "normal". Școala și educația mea sunt complet irelevante și nu merită nici o atenție. La 19 ani mi-a încept "aventura" pierdutului de timp prin birouri, ședințe și între colegi de-o mediocritate dureroasă. Până la momentul de față am călătorit într-o măsură acceptabilă reușind astfel să văd câteva țări și de curând mi-am schimbat radical viața dedicandu-ma călătoriei, trăirilor și artei.

16 poezii, 0 proze

Gabriela Savitsky

Cu numele administrativ Gabriela Doina Popescu, cu numele secret și drag, Gabriela Savitsky, cu care încearcă împărăția cuvintelor, nu cu intenții neapărat cuceritoare ci, mai degrabă, cu acelea de a o adânci și a o face sonoră. Nu există, cred, întrebare mai chinuitoare pentru omul trăitor pe pământ, sub stelele de la facerea lumii, decât cea asupra rostului propriu. Ce aduce prezența lui, în plus? Ce are de făcut pentru a nu supăra ursitoarele și norocul? Unii își află răspunsul cald și oarecum liniștitor în rutina vieții zilnice în care se așează ca lutul rece în matrița pentru cărămizi crude. Cărămizi care trec prin focul evenimentelor și construiesc, cuminți, zidul omenirii, năzuind să ajungă la cer. Sunt alții mânați de-o dorință stăruitoare și neliniștită. Sunt cei care vor să afle, vor să înțeleagă, vor să-și explice, vor să spună și altora. Sunt cei pe care viața proprie nu-i încape. Fără fals orgoliu ci cu multă umilință, trebuie să recunosc a mă prenumăra printre aceștia....

28 poezii, 0 proze

Mirela Neagu

Mirela-Ramona Neagu s-a născut în cea de-a patra zi a anului 1988, în Făurei, județul Brăila. Este o fire romantică, echilibrată, liniștită și nebunatică deopotrivă, un capricorn veritabil. Disciplinată și mereu serioasă se îndreaptă cu pași repezi către succes. Cu un simț al datoriei și al realității foarte bine dezvoltate, Mirela și-a început „cariera” încă de la 14 ani când a avut norocul de a întâlni-o pe Luciana Zainea, cea care i-a deschis ușa spre ceea ce a urmat a fi nu doar o pasiune, ci și o descărcare emoțională și o carieră în continuă ascendență. Încă de pe atunci știa că a învăța să înveți mereu, în funcție de sistemul în care ești pus, e cheia succesului. În toamna anului 2002, ca boboc a liceului „George Vâlsan” din Făurei, a publicat și prima sa creație literară în revista „Visuri”, având ca titlu, coincidență sau nu, „Prima oară”, urmând mai apoi a fi, pe lângă elevă de liceu, redactor șef și tehnoredactor al aceleași publicații până în vara anului 2006. Deși...

4 poezii, 0 proze

ana-maria david

Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta. Ceea ce nu mă ucide mă face mai poet. Poezia este o trecere de pietoni între viață și moarte. Fiecare poezie este o reîncarnare sub o altă limbă de moarte. Cu fiecare cuvânt, mi se scurge o picătură de viață. Poezia este singura disciplină în care poetul este indisciplinat. Omenirea se duce de râpă, norocul nostru că mai există poeții.

15 poezii, 0 proze

Aurelian Stroe

Am aparut pe lume mai devreme sau mai tarziu decat mi-as fi dorit. La inceputul educatiei mele, civilizatia m-a obligat sa scriu cu mana dreapta, iar acum, imi mai aduc aminte cateodata de asta, cand nu pot tine pixul si ma chinui sa scriu incet, incet cu mana stanga. Nu sunt insurat, cred ca nimeni inca nu s-a gandit la mine ca la un sot, iar copii se pare ca am fost (ne)norocos sa nu am. Iar la final, ca noi toti,... o sa cam mor.

14 poezii, 0 proze

Dobrescu Bianca

„Ne face plăcere să reluăm o rubrică mai veche a revistei noastre - DEBUT. Cine are talent, are șansa ca într-o singură zi să iasă din anonimat... Azi, Bianca Dobrescu. Mioveni, o localitate așezată undeva pe Paralela 45 din emisfera nordică. Nu știu dacă fata a venit pe lume pe partea dreaptă sau pe partea stângă a liniei imaginare, dar s-a născut cu mult noroc. Și norocul ei stă în puterea de imaginație pe care se altoiește misterul creației. (..) Și scrie, lumea zice „în prostie”, pentru că nu știe să se mai oprească. Și poezie, și dramaturgie, dar mai ales narațiuni. De curând a trecut la roman. Timpul va dovedi dacă e vorba de ceva temeinic sau numai de o pâlpâire de flacără de paie. Noi ne facem datoria să-i deschidem poarta spre celebritate.” Marin Ioniță ( Revista Argeșul) id: icanplaywithmadness

4 poezii, 0 proze

Italo Svevo

AutorClasic

Italo Svevo (n. 19 decembrie 1861, Trieste — d. 13 septembrie 1928) este pseudonimul literar al lui Ettore Schmitz, scriitor italian. Italo Svevo s-a lansat ca scriitor în 1880, publicîndu-și adesea operele în foileton, în cele mai importnate ziare triestine. A avut norocul să fie meditat la limba engleză de însuși James Joyce de la care a "furat" arta scrierii romanelor. Intelectual cosmopolit și psihanalist amator, Italo Svevo se circumscrie curentului verist, devenind unul dintre cei mai importanți prozatori italieni. Poate cele mai cunoscute scrieri ale sale sînt cele trei romane, O viață (1892), Senilitate (1898) și Conștiința lui Zeno (1923), ansamblul operei sale fiind completat de numeroase nuvele, scrieri autobiografice, epistole și o piesă de teatru. Prospețimea stilului său, situată în antiteza curentului rigorist dominant în literatura italiană, a făcut ca puțini contemporani să-i recunoască geniul creator, abia în ultimii ani ai vieții Svevo cucerind notorietatea...

1 poezii, 0 proze

Norocosul Coròn

de Nic Deler

Starea de încântare a lui Coròn îl molipsi iremediabil pe Ùl Tìt. Pârâiașul format în urma ploii îmbia la mișcare, inducea energie, iar aerul care învăluia licuricii transpira, pur și simplu, ca o...

The music box

de Dana Stanescu

TREZESTE-TE! Nu putea suferi momentul in care mintea se desprindea de somn ca si cum ar fi tasnit de sub niste ape miloase, grele.. De undeva tare de sus, de dincolo de suprafata, patrunsesera pana...

Un sas

de nicolae tomescu

Trecuse destul timp de la evenimentele din decembrie 1989. Era prin primăvara lui 1992. Sașii au început să plece, masiv, din sat. În scurt timp au mai rămas doar două familii de etnici germani, soț-...

Undeva în Calea Lactee

de Adriana Marilena Stroilescu

chipul tău efigii săpate tăcere pe marginea unei fântâni monedă de schimb cu numele sfinților străbat nu se știe a câta oară pustiul din mine liniște în calea pelerinilor piatra lunii așterne somn la...

Chemarea înapoi a omului cu vânătoarea și cu gonacul

de Iulia Elize

(Poezie de tip Sonet, X.) Oprește-ți goarna în păduri ca focul Când câinii tăi, mistreții vor să-i știe Și pune-ți lăcrimarea în hârtie De, maica ta, ți-o căuta norocul. Tu cheamă iar gonacii, de la...

Praf.

de Poșircă Răzvan Adrian

Puteam să închid voit fereastra și să privesc cu scepticism tumbele bilei din praf și bețișoare de afară. Din care vrăbiuțele își construiau cuibul în care nășteau generații. Apoi pierdute în rafale...

lumea. sufletul. omul.

de Luna Tudor

- I- într-o zi, m-au evaluat niște oameni ca fiind excepțională, cu un X pe o foaie de hârtie mă pregăteam să-mi împletesc o coroniță de angajat model. alături, în mijlocul conversației, s-a introdus...

Ratat

de proca bogdan constantin

Nu știu prea-bine poate ce este dragostea. Probabil că e doar himera,piaza rea. Ori poate că e clipa ce stă în multe clipe Ce fac din astă viață placeri deloc fictive. Dragostea o găsești privind la...

Viața în ring

de Cosmin Soameș

Prietena mea îmi spune mereu că nu citesc... (insert reproșuri: „Da’ mai pune și tu mâna pe-o carte!) Drăguțo – eu pe stradă am învățat să trăiesc! Când eu stăteam la coadă la carne și lămâi, Tu luai...

Puntea V-a Molia - vedetă de serviciu hibridă

de Filip Tănase

Este o bondoacă mică și îndesată de 15,2 ani, cu un cap mongoloid și creier mic, cu substanță cenușie săracă și fără speranțe de ameliorare. Bondoaca este o gâsculiță cu visuri și speranțe,...