"M-am lăsat de moarte" – 21073 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
Delicventa_juvenila
M-am nascut, exist, dar cine sunt? [ancheta sociala]
de oricealtceva
DCDimache Constantin
Salut numele meu este Dimache Constantin sunt nascut in anul "sperantei" "89 si dupa cum veti vedea in poeziile mele sunt cel mai trist "copil cu barba" pe care il veti cunoaste vreodata. M-am nascut la sat in filipestii de targ sunt mandru ca sunt tzaran(nu sunt tzaranul de care voi credeti ...acei tzarani ii poti gasi si la oras). Am o viata nu tocmai perfecta,am trecut si prin rele si prin bucuri,dar mai mult prin rele,am iubit chiar daca au ramas amintiri si lacrimi ,am fost iubit de anumite fete ce nu le mai poti numi fete(chiar daca substantivul "carpa" este la feminin),am vazut moartea in fatza ochiilor,am vazut si speranta intr-o lume a morti ,am vazut pana si miracole in aceeasi lume. Sunt un tip care ma indragostesc repede,dar imi trece la fel de repede,sunt un baiat care isi cauta iubirea intr-o lume in care aceasta este doar un mit(ceea ce vezi doar in basme si in filme de dragoste)
4 poezii, 0 proze
CACorneliu Traian Atanasiu
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii. Am cochetat fără convingere și cu publicistica. Am publicat sporadic în Viața Românească, Cuvîntul, Orizont, Dilema. Într-o vreme am citit și niște mici eseuri la radio România Cultural. Nu mă simt frustrat și nici nu cred că sînt vreo valoare inestimabilă, există destulă literatură bună de citit și fără mine, mi-ar plăcea însă acest joc care oricum e mai confortabil, poate și mai savuros. Cred mai mult în efectele scrisului asupra persoanei mele și încurajez, în ce mă privește, mai puțin veleitarismul literar. De cînd m-am lăsat de fumat, spun oricui mă crede că am vicii prea mari ca să mă mai încurc și cu fumatul. Unul ar fi scrisul. Din 2007, administrez site-ul ROMANIAN KUKAI...
583 poezii, 0 proze
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
Rodica Stanila
M-am născut pe 18.04.1946 la Tg.Ocna, județul Bacău, într-o familie de intelectuali. Tatăl, Năduh Machedon, basarabean din Soroca, membru al Junimii Române din Cernăuți; mama, Anica, moldoveancă din Onești, ambii chimiști.... Am făcut liceul la actualul colegiu „Ienăchiță Văcărescu” din Târgoviște, facultatea de chimie a Universității București, am lucrat primii 4 ani la Liceul 2 din localitate, un an la Carabella iar restul de 30 de ani la Liceul „Vioevodul Mircea” din Târgoviște unde am lăsat urme durabile doar în sufletele celor ce mă cunosc! Am urmat numeroase cursuri de inițiere în cunoașterea, valorificarea și amplificarea uimitoarelor capacități umane și am experimentat mult în domeniu. Sunt astrolog autorizat. Am publicat numeroase lucrări de specialitate – chimie, pedagogie, psihologie aplicată - în Revista de fizică-chimie a Societătii de Științe Fizice și Chimice, în alte reviste ale CCD, am participat cu lucrări personale la câteva sesiuni naționale ale SSFC, etc. In...
48 poezii, 0 proze
diana g.
M-am trezit într-o zi scriind versuri. La început nu prea am înțeles rostul șiroaielor de cuvinte ce-mi curgeau din palme. Din fericire, le-am lăsat să plângă în jurnalele anilor mei. Într-un târziu, mi-am dat seama că fără ele n-aș fi supraviețuit.
11 poezii, 0 proze
LPLigia Pârvulescu
Motor: sunt tinerr duamnă am / puță de om serios / îmi place veșnicia de la buric în jos (G. Azstalos) Texte publicate în revistele: Oglinda Literară 2007 Arcada 2008 24:ORE 2010 EgoPHobia 2011 Feed-Back 2011 Litere 2011 Familia 2011 Negru pe Alb 2014 Din întâmplare, ca orice se întâmplă :) ...iar din 2009 m-am întâmplat mai rar pe-aici. Când am început să-mi revin, m-am temut că-mi voi pierde integritatea mintală. Îmi amintesc că mama voia să-mi citească dintr-o carte pe care i-o cerusem eu, "Dincolo de planeta tăcerii", de C.S. Lewis, dar timp de două-trei nopți n-am lăsat-o să-mi citească. Până la urmă am acceptat și, după ce am ascultat-o ceva mai mult de o pagină, am izbucnit în plâns. Mama m-a întrebat de ce plâng. Fiindcă înțeleg, i-am zis. Apoi m-am întrebat dacă voi mai putea să scriu vreodată. (J.L. Borges) Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al timpurilor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu...
213 poezii, 0 proze
CUchipu din umbra
Crescuta intr-un satuc din Vrancea,maturizata prea devreme,am plecat intr-o lume care nu ma intelege.Am lasat curtea regat al copilariei mele,nucul-prieten vechi ce strajuia imprejurimile si m-am ratacit intr-un univers unde eu..am murit demult si a rams doar urma unui regret.Timpul a ucis clipa.M-am intors inspaimantata de unde am plecat dar nu am mai gasit decat cadavrul dulce al amintirilor si durerea mi s-a infipt pe veci in suflet.
16 poezii, 0 proze
PVPopa Viviana
Acum am inceput sa scriu poezii...am 13 ani, si locuiesc in Galati.Puteti comenta orice referitor la ele, important este sa fie citite! :) ~~~~~~ Am inceput sa scriu poezii acum 3 ani. Acum nu mai am 13, ci 16 ani, iar domiciliul nu este relevant. In decursul acestor 3 ani, m-am orientat catre latura umana a liceului, si anume sectia de filologie, lucru care, cred eu, m-a maturizat, deopotriva, in gandire si in scris. Am luat o pauza lunga... am lasat noi sentimente si trairi sa se adune si am asteptat o explozie poetica, acel ceva care sa ma determine sa ma exprim iar in scris cu usurinta cu care o faceam la 13 ani si, in sfarsit, acest lucru s-a intamplat, sau cel putin asa sper. Va prezint acum rodul creatiei mele actuale care, as indrazni sa spun, se ridica deasupra celei anterioare. ~Viviana. P.S. Chiar si la 13 ani, descrierea initiala mi se parea mult prea simplista, infantila si insipida. ~~~~~~~~~ Se pare ca explozia poetica are loc, pentru mine, din 3 in 3 ani. Si uite-asa...
37 poezii, 0 proze
Evie Lowe Stella
Dragă tată, Din nefericire aseară am ajuns acasă la D. abia pe la opt, când ușa de la intrare scârțâie dacă încerci să o sugrumi. Am lăsat-o baltă și Mai bine îl omor pe D., ceea ce am și făcut. Mai departe nu m-am mai deplasat prin apartament decât în genunchi. Sub patul lui am găsit o cutie de confetti resigilată artizanal, cu scotch. Apucând-o cu mâna stângă, am încercat pentru prima oară în viața mea să eructez zgomotos (in memoriam, probabil). N-am reușit. Am căscat. Fără poftă. Benzile adezive s-au rupt, capacul s-a ridicat. Sinceră să fiu, în momentul ăla mi se părea că adevărata succesiune e cu totul alta. Mâinile Mele au plonjat înăuntru și-am văzut că pe Degetele Lor Lipicioase se înghesuiau aceleași confetti roșii care burdușeau și Sângele Sărmanului D. Am scormonit mai departe și aha: pe fundul cutiei era o scrisoare, adresată mie (de aici încolo, apa din cadă s-a tot revărsat peste buza de fontă, Gâlgâind În Surdină). Am citit repede: era vorba despre același lucru, sunt...
3 poezii, 0 proze
Mihaela Ami
Am decis să iau un tren nou. Pleacă în noaptea aceasta la ora 12. Din Gara de Nord. Pleacă spre o nouă destinație. O călătorie care rebranduiește spiritul și reîmprospătează gândurile. Mi-am lăsat blogul vechi (gânduri-colorate) pentru un blog nou. Trenul de noapte este noul meu concept. Este schimbarea fără de care m-aș fi blocat. Alegeri în viață, cuvinte spuse și apoi regretate. Cuvinte spuse și apoi asumate. Întâlniri care te dau peste cap. Gânduri colorate care dăunează grav personalității. Amintiri pentru care lupți, trecutul care te definește și prezentul care te animează. Schimbările care te schimbă și te fac să creezi textele cu aceiași ușurință cu care scriai cândva. La mulți ani, România mea și călătorie plăcută blogului meu. Trenului de noapte. De ce noapte? Pentru că atunci am avut cele mai bune idei.
1 poezii, 0 proze
M-am lăsat de moarte
de florian stoian -silișteanu
Și din și cu din cireșe umblă pe la gard de peste soarele purtând adidași razele lele legate-n feșe dintr-o depărtare-n alta zis-am despre tot ce mișcă cum despre urzici urzică o femeie mă despică și...
Ceilalți
de Neagu Iulia-Alexandra
Când am intrat intrat în magazin erau acolo, iar când am ieșit, i-am găsit unde i-am lăsat. I-am urmărit prin ferestrele largi, păzite de manechine îmbrăcate în haine scumpe și i-am surprins...
Cromatica deșertului: Roșul păcatului
de Sergiu Burlescu
Roșu izbucnise în mine carnea visului s-a descojit lăsând sângele să curgă în șoapte valul urcă și pătează onoarea. pe buzele crăpate roșul a încolțit dorință și pact m-am lăsat de el mușcat fruct...
Madlen 3
de nonciu dragos
O dimineaţă de vară atât de frumoasă, în pomul din faţa blocului păsărele zglobii, ce s-au sculat dimineaţă bineînţeles, se certau pe viermişorul găsit din greşeală, probabil pe craca de hotar....
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
Avea să treacă o lungă perioadă a tăcerii, aproape trei luni de zile şi treptat aveam să canalizez conversaţiile mele în zona virtuală recunoscută, acceptată fără dorinţa de a trece în lumea reală,...
A șaptea pseudoglossă naivă a unui anonim în care are revelația că moartea este ultima frontieră de unde începe eliberarea către iluminare și citită confesional părintelui Pamfil
de George Nica
Iar mă-ntorc la tine,Doamne,trist,cu viața-mi efemeră, Mult mai înțelept în gânduri când cobor spre înserare, Stând cu viața-n fața morții,la cea din urmă frontieră, Peste frunte mi se-așterne drumul...
Coborâre
de Dragoș Vișan
Chiar n-am mai scris niciun poem de unsprezece luni și patru zile. M-am lăsat complet de poeme. Poemele nu sunt culese de mine. Poemele au ghimpi răi invizibili și sâmburi în aproape tot miezul....
Qui prodest?!...
de george lupascu
Qui prodest?!... Zilele din urmă le-am dedicat preponderent unor preocupări care mi-au făcut mai mult rău, decat bine. În loc să-mi fi văzut cuminte de scris, m-am lăsat atras de citit. E normal, o...
Scrisoarea unei mame
de Mazen Rifai
Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea. Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara. Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea. Cu câteva zile înainte de cea de-a nouăsprezecea...