"Lumina pe coloane urcând" – 20188 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
AGAndrei Horia Gheorghiu
Am zărit lumină pe Pământ și m-am născut și eu să văd ce mai faceți. Sănătoși? Voinici? Cum o mai duceți cu fericirea? Mulțumesc, nu-mi raspundeți. Nu am timp de răspunsuri. Abia dacă am timp să pun întrebări. Dar îmi place aici. E cald, e frumos, și atâta lumină încât crește iarba. Iar fata aceea, iată, se uită la mine cu sufletul... Nu, dragă, nu te deranja să mă iubești. O cafea neagră voi servi, totuși din mâna ta. Îmi place că tu știi s-o faci amară. [ Marin Sorescu ] site-uri personale: acub.ro websiter.ro nu-brublem.blogspot.com
154 poezii, 0 proze
BRbarbu roxana-maria
am vazut lumina zilei pe 21 iunie 1990,in orasul bacau,dar ,am avut norocul de a-mi petrece primii ani ai copilariei intr-o lume de vis,intr-un sat linistit,aflat pe malul stang al dunarii ,un sat cu oameni cuminti,si cu frica de Dumnezeu.am scris inca de mica,si aveam satisfactia de a-mi fi ascultate poeziile.dupa cum era obiceiul prin acele locuri,ieseam seara dupa o zi lunga si obositoare,cu totii ,la poarta.femeile,unele coseau,altele torceau lana sau impleteau,in timp ce barbatii curatau porumb sau alte mestesuguri ce le voi mentiona in alte imprejurari; eu,nefiind prea multi copii pe-acolo,aveam de fiecare data privilegiu de a fi in centrul atentii,si astfel imi erau ascultate poziile.dupa ce am mai crescut ,nu am mai avut la tara timp de scris,fiind programul mult prea incarcat,dimineata la trei plecam la camp,si ne intorceam o data cu soarele ce se lasa peste sat.dar asta nu m-a impiedicat sa adun impresii si sa memorez imagini de o tulburatoare frumusete si...
4 poezii, 0 proze
VEVarlan Adriana Elena
Am vazut prima data lumina zilei pe 30 octombrie 1985.Dupa 6 ani si jumatate am cunoscut omul care m-a invatat cel mai de pret mestesug...scrisul si cititul...La liceu mi-am urmat vocatia si am terminat filologia.La facultate am fost nevoita sa caut altceva si astfel am ajus sa invat ceva total diferit si anume economie.Si totusi am fost, sunt si voi ramane cred ca mereu pasionata de literatura si de istorie.Poetul meu preferat,dupa Eminescu,este Bacovia,iar dintre cei contemporani sunt o fana inraita a lui Ion Tudor Iovian. Odata scriam mult...Si acum scriu...Pacat ca realitatea mi-a manjit sufletul si a lasat rani adanci ce ma impiedica sa fiu ce-am fost odata...
2 poezii, 0 proze
STSanja Cristea Tiberian
Candva sudenta la litere in Cluj-Napoca, in Spania timp de aproape cinci ani, acum in Romania.Scriu si cant..Majoritatea poeziilor publicate pe acest site sunt si cantece care pot fi ascultate pe www.resursecrestine.ro sau www.youtube.com.Mi s-a publicat gratie editurii Scriptum un prim volum de poezii "Stropi de lumina" si pe data de 09.09 2010 va avea loc lansarea celui de-al doilea volum de poezii" Lumina de pe munte" sub egida Editurii Dacia, la Biblioteca judeteana "Octavian Goga din Cluj Napoca, orele 17 Sanja Tiberian este numele meu real. adresa mea de mail s-a schimbat sanjacristeatiberian@yahoo.com
92 poezii, 0 proze
Bangau Cristina Simona
hmm... i can be whatever you want me to be... ...ador zilele de toamna tarzii, in care simt ca e ultima zi cu soare care va mai exista... cred ca intr-un final vom ajunge cu totii sa suferim de depresii, degradandu-ne treptat, pentru ca aceea entitate suprema sa poata savura momentul in care ne vom autodistruge prin combustie interna... imi place teatrul de calitate, lectura, intr-o zi in care s-a intrerupt electricitatea din cauza furtunii, la lumina unor lumanari pe cale sa se stinga. imi place sa cred ca exista sfarsitul lumii... lipsit de paradis totusi. as vrea sa pot crede in basme cu creaturi fantastice, in care mai exista o farama de speranta in zambetele schingiuite de caldaramurile mizerabile. cand voi simti prima urma de fericire adimensionala, nedistorsionata, ma voi arunca de pe o stanca, in speranta ca voi reusi sa strang in gheare, nemurirea. pana atunci, iubesc...un nu stiu ce, nedefinibil, pe o margine de banca deformata de imaginea soarelui oglindit in ghetarul pe...
1 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
Craciunescu Sorin
Un fir de nisip pe o plaja, care incearca sa fie cat mai aproape de lumina soarelui. Iar pentru aceasta mii de fire de nisip suporta pe umerii lor greutatea aspiratiilor mele de a ma metamorfoza cat mai repede intr-un graunte de siliciu.
3 poezii, 0 proze
Dragomir Ronita
Am vazut lumina zilei in craiova...primii ochii stralucitori care m-au intampinat au fost ai adevarului..shi acum ashtept sa ii vad pe cei ai mortzii!
5 poezii, 0 proze
DSDumitru Sava
Conceput pe prispa casei părintești într-o noapte de vară cu lună plină am fost predestinat să fiu “vâslaș pe submarin” ori “lunaticul de pe Terra”. Barza m-a scăpat în ograda unor oameni sărmani care, de atâta trudă, rămăseseră numai suflet. Am fost un copil minune. Pe la șapte ani știam etnologia neamului meu și învățasem războiul din Rusia sub sticla afumată a lămpii, din a cărei palidă lumină tata făcea amfiteatru și teatru de operații militare. Deși, la școală, eram mereu premiant “moșul” venea rar de sărbători. Nu mă vedea! Pentru că ai mei făceau mereu economie la gaz. Ori coșul casei era prea mic. Pe la unsprezece ani încă mă mai țineam de coada vacii și umblam cu sloiurile pe Dâmbovița. Apoi am plecat în cătănie la un liceu militar. Și cătană am rămas. În serviciul lui Ares, Psyhe și episteme! Am fost paznic de aerodrom, profesor de școală înaltă, sfetnic de taină, sol și iarăși paznic… de cărți. Am rostit solemn: ”Vă ordon faceți ca mine!” și “Servesc patria!” Am mâzgălit...
1000 poezii, 0 proze
AOancuta oprescu
"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...
4 poezii, 0 proze
Lumina pe coloane urcând
de Silviu Somesanu
Sunt nemărginit ca și cerul, deasupra de imaginarele porți ale nesfârșitului, linie spirală sunt printre atâtea galaxii, universul în mișcare, lumina pe coloane urcând. Eul, mai presus de mine-n...
Infinitul albastru strălucește
de Silviu Somesanu
Nu se supune celui în genunchi Cum din trup nu-i lipsește nimic picioarele în asfalt nervii nu tociți prea mult, mușchii elastici în fibră. Dar cine pășește pe drumuri împreună fără să știe unde se...
Infinitul albastru strălucește
de Silviu Somesanu
Nu se supune celui în genunchi Cum din trup nu-i lipsește nimic picioarele în asfalt nervii nu tociți prea mult, mușchii elastici în fibră. Dar cine pășește pe drumuri împreună fără să știe unde se...
Ovidiu
de Ion Pillat
Întâia stea clipi în zare. Vântul Porni prin stuf cu aripă de păsări, Apoi stătu. Se auzi deodată Rostogolirea valului, departe, Urcând mereu din partea dinspre mare — Când l-am zărit venind încet și...
dicționar - natură
de Girigan Oana Gabriela
arșiță mângâiere a focului din soare ce ne purifică și ne amintește că suntem…și apă. brumă lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor și-a verii. caniculă patruzeci de grade la umbră, dar te-a...
Adoris și Kromia (13)
de Viorel Darie
Adoris și Kromia (13) Somptuoasele coroane ale cedrilor fremătau deasupra înaltelor ziduri crenelate ale cetații, străjuind o lume de basm ce răsărea ca un miraj acolo, la întâlnirea continentului cu...
lapte gros
de felix nicolau
Cosmin I Cosmin Dragomir se încolonează perfect în valul de mulțime care se scurge din măruntaiele stației Piața Sudului. Scara rulantă scoate din abisul metroului zeci de oameni, îi varsă chiar...
Creatura
de Mihaela Plesa
Vara venea mereu cu mirosul acela lenes de amiaza, o vedeam pe bunica foindu-se printre florile de leandru, cu gratie, se sfarsea anul scolar cu o coronita din flori roz si albe, incepea povestea...
Expiator
de Radu Popa
Joia care tocmai a trecut. După-amiază cu frânturi lascive de nori, miros de noroi fraged și rugină. Așteptam în gară, lăsasem un tren să plece și urma o oră de așteptare până va fi sosit următorul....
guvernamantul general al genezei
de cristian george brebenel
roman - ed. Cartea Romaneasca. Bucuresti - 2003 Acest templu al bârfei, al bunei dispoziții, în care flecăreala și limbutismul erau o nuanță a liberalismului și democrației france, în care ideile...