Sanja Cristea Tiberian

E liniște, e pace, e liniște deplină S-a prins de gene somnul pe când voiam să scriu Stau încărcați de stele copacii din grădină E liniște, e pace, e noapte, e târziu Simt cum

Am fost gol Doar o umbră printre stele Doar un fir de fum Îmbrăcat în lacrimi grele Rătăceam pe drum Nimeni nu privea la mine Nu-i păsa nicicui De mi-e rău ori de mi-e

Și pământul Frunze, frunze, frunze cad Vântul bate, bate tare Ace amărui de brad Zac strivite pe cărare Plouă, plouă, ploaie rea Curge, curge-n valuri ploaie Prinsă-n

E frig E-atât de frig afară c-a-nghetat pe când suia spre ceruri luna plină și stelele pe care le-am rugat să-mi dea și mie-un picur de lumină E-atât de frig că

Și uite-așa Mă doare-n suflet cântecul rămas o șoaptă mică, plansă, temătoare Atins de noapte când să fie glas Lovit de umbră când să fie soare Mă doare mâna-n mine căutând un drum și-o

Lacrima de ieri Lacrima de ieri Stelele de mâine Tot ce-i nicăieri Tot ce va rămâne Cât am strâns am fost Dacă sunt voi trece Este-n toate-un rost E și cald și rece Doar o noapte și O

E frig și gheață A nins zăpadă peste casa mea E cerul alb și vișinii-s în floare Un strat pufos și cald de catifea Mi-–i apără de razele de soare Doi colți mărunți sticlesc pe-acoperiș Își

Amintiri din casa morții O picatură de nor cade pe mine pe tine nu e caldă dar păsările își au căldura lor Hai diseară hai și mă du dincolo de ploaia ce curge întruna 2 Bunicul meu

Ai fost acolo, Doamne Am plâns o noapte-ntreagă la fereastră – mustea pământul de noroi și râme – Plângeam încet, cu inima albastră, Cu pumnii strânși, cu sufletul fărâme. Am plâns, cât să

Când mă uit Când mă uit la iarba care crește Peste-o urmă fină fără chip Și privesc din ochiul unui pește Marea și oceanul de nisip Când privesc la fluturii ce zboară Rotitori

Se sparg cochilii Sunt singura, ma plimb pe mal de mare Se-ntinde-n urma-o dara cenusie Ma bate vantul, plaja e pustie... Sunt obosita, obosita tare... Imi da tarcoale-un pescarus si

Eu vreau să știu Eu vreau să știu de ce, Isuse, Eu vreau să știu de ce mă doare Și vreau să știu la cine-s duse Atâtea lacrimi și splendoare. Eu vreau să știu de ce sunt

Ce frumos ești, Doamne Îmi colindă sufletul pe dealuri Vine cerul, vine peste mine Simt pe buze unduiri de valuri Mâna Ta puternică mă ține Ce frumos ești, Doamne, ce aproape, Ce cuvinte

Se lasă noaptea Se lasă noaptea-ncetișor, Adie vântul cu suspine, Apare luna dintr-un nor Și luminează peste mine De veghe nimeni n-a rămas, Nu se ridică nici o mână Și bate trist

E plină luna E lună plină Și e lumină Aprinsă-i strada În miez de noapte Carele grele Poartă cu ele Toată livada De fructe coapte Blânde căzute Calde și

Picaturi de ploaie alba Picaturi de ploaie alba cad usor pe dinainte mi le-am prins la gat in salba sa-mi ramana de cuvinte Nu mai judec ,nu mai caut s-au aprins lumini in

Luna noua,luna noua Luna noua, luna noua Domnul mi te frange-n doua si cu solzi curati de peste si cu flori te-mpodobeste Luna noua peste umar cate stele-o sa mai numar, cate

Asculta-ma ,Doamne... Asculta-ma, Doamne, ca iar am venit sa-Ti spun despre mine si cum mi se pare ca-mi creste iubirea si cum s-a sfarsit aceasta-ndelunga si multa

Asa stau si Doamne Cu pleoapele planse de ploaie si vant cu inima arsa si flori de pamant cu mainile-ntinse si palmele reci Te-astept la raspantii de drumuri sa treci Cu buzele

Si ploua M-auzi? Am venit ca sa-Ti spun, e toamna afara si ploua si ploile-n palme le-adun si-mi pare ca-s picuri de roua Le beau insetata, mi-e dor, ma mangai pe fata cu ele Ma

Si-a fost o zi Mergeam pe drum tinandu-ma de ziduri- atat mi-era de teama sa nu cad- pe fata mea cu mii si mii de riduri jelea a iarna cetina de brad mai sovaiam, mai intindeam o