Poezie
Se sparg cochilii
1 min lectură·
Mediu
Se sparg cochilii
Sunt singura, ma plimb pe mal de mare
Se-ntinde-n urma-o dara cenusie
Ma bate vantul, plaja e pustie...
Sunt obosita, obosita tare...
Imi da tarcoale-un pescarus si tipa,
Pluteste-n cer molatica o pana
E ca si cum mi s-ar deschide-o rana
Si se-adanceste clipa dupa clipa
Imi umple marea urmele, le tine,
Le-mbratiseaza lacom si le-nghite
Se sparg sub pasi cochilii parasite
Si n-au ramas nici urmele din mine
Ma-nhata valul dintr-o parte, sare
Un altul si un altul sa ma prinda
Luceste marea galbena oglinda
Sunt obosita, obosita tare...
sanja-adriana
Roquetas de Mar
002.807
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Sanja Cristea Tiberian. “Se sparg cochilii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sanja-cristea-tiberian/poezie/1807227/se-sparg-cochiliiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.