dicționar - natură

arșiță

mângâiere a focului din soare ce ne purifică și ne amintește că suntem…și apă.

brumă

lacrimile toamnei ce ard obrajii frunzelor și-a verii.

caniculă

patruzeci de grade la umbră, dar te-a obligat cineva să stai la umbră ?

certitudine

iarba crește în fiecare an. dar noi?

crivăț

scrutând depărtarea înfinge în nasul și urechile copiilor mici așchii de foc înghețat.

dealuri

valuri de pământ după care se ascunde soarele la răsăritul nopții.

frig

trimis umil al timpului ce ne amintește prin tremur că oasele dor și mâinile vor ca să zboare.

gheață

fotografie a timpului ce surprinde printre coloane – apa grăbită.

îngheț

venit de la pol, adoarme natura spre a-i fura sărutul.

lac

reflectă fară a vorbi, vorbind un limbaj al necuvântului.

lumină

poți împraștia lumina in două moduri: generînd-o sau reflectînd-o. La fel se întampla cu înțelepciunea, bunatatea, iubirea, cinstea, onestitatea, prietenia.

munți

degetele pământului trimise-n depărtare pentru a pipăi cerul.

neghină

buruiana-i buruiană indiferent cât de frumoasă-i este floarea. unii, uitând acest lucru, separă grâul de neghina și promovează mai apoi neghina.

nor

perdea lăsată între Dumnezeu și oameni. vamă ce trece prin sită lacrimile noastre urcând și ploile lui Dumnezeu coborând.

ocean

lacrimi sărate coborâte din nor și înghesuite printre munții de odinioară și pești.

paradox

uneori ucidem flori pentru a dovedi că iubim.

ploaie

binecuvântare a pământului în zile de vară, blestem și potop în zilele lui Noe.

râuri

răni șiroind de sus până jos pe trupul rănit și bătrân al pământului.

soare

glob de lumină în mii de fațete ce trezește și trimite lumea la culcare.

tornadă

pâlnie ce duce spre cer tot ceea ce am pierdut cândva.

vânt

prietenul frunzei ce tremură și a vulturului. aruncă praful minciunii în ochii adevărului din candele.