Căutare

Om normal...scriu poezii,dar nu de dragul versurilor ci pur si simplu ca un mod de a-mi exterioriza gandurile.

2 poezii, 0 proze

ioana vaduva

Mi-am luat dreptul la cuvintele mele, m-am născut cu ele pe inventar așa cum te naști cu tot stratul de celulită de care urmează să te bucuri o viață, cu tot norul de neuroni pe care urmează să-i ucizi într-o viată, cu toți anii și toate secundele în care urmează să te așezi vreme de o viată. Mi-am luat dreptul la cuvintele care sunt ale mele. Le-am dat liber și nu s-au dus, și-au cusut cămașa de forță direct pe piele și acum, și doar acum vreau rochia mea de seară cu umeri dezbracati și n-aș putea… Doar sa gasesc firul dus și să destram silabele până ce aerul dintre ele rămâne surd și să arunc în spate ghemul cum arunca voinicul pieptenele în poveste. Și-n spatele meu să nu se fac zid, nici pădure, să se starnească doar o furtună de răvașe trecătoare. Cuvântul spus cu adevărat e ca o zi de naștere cu tort și îmbrățișări.

6 poezii, 0 proze

Adrian Păunescu

Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova — d. 5 noiembrie 2010, București) a fost un poet, publicist, textier și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet – debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani – și ca organizator al Cenaclului Flacăra, întrunire desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acesteia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea...

240 poezii, 0 proze

Cristian Ambrozeanu

"Jadis, si je me souviens bien ma vie était un festin où s'ouvraient tous les coeurs où tous les vins coulaient. Un jour, j'ai assis la beauté sur mes genoux et je l'ai trouvée amère et je l'ai injuriée." (A. Rimbaud, Une Saison en Enfer) Radicis multis exsilio natus residuum quaerens numquam inventum

6 poezii, 0 proze

Ion Ninulescu

Născut: 7 ianuarie 1881 Se stinge din viață la 11 aprile 1944 Copilăria o petrece la Slatina, orașul de baștină al părinților Școala primară și șase clase de liceu la Pitești Ultimele clase de liceu la București 1899 bacalaureatul 1900-1904 prezent la Paris. Intenționează să studieze dreptul la „Ecole de droit” 1906-1907 funcționar la Domeniile statului în Constanța Versuri: 1908 Romanțe pentru mai târziu Liturghii profane 1913 De vorbă cu mine însumi Cântec de leagăn 1930 Strofe pentru elementele naturii Strofe pentru cele patru anotimpuri Strofe pentru faptele diverse Strofe pentru mine singur Strofe pentru cel de sus 1936 Nu sunt ce par a fi 1943 Patrusprezece inedite Cinci grotești Proză: Casa cu geamurile portocalii Măști de bronz și lampioane de porțelan Roșu galben și albastru Mihail Sebastian despre Ion Minulescu: E un poet care și-a inventat singur tipul său de poezie. Nu-l datorează nimănui. În literatura românească nu are premergători, iar în literatura străină nu are...

0 poezii, 0 proze

Paul Păun

Paul Păun (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, București și decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist și poet suparealist român, fiind de asemenea un doctor în medicină și chirurgie. Debutează la revista Alge în 1930, cucerit fiind de Poemul invectivă al lui Geo Bogza. În 1933 e condamnat pentru pornografie în procesul intentat de Nicolae Iorga. După 1939 e prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost. De asemenea a scris la unu, Viața imediată, Meridian, Azi, Viața românească și Reporter și a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv și Haifa. A brevetat așa-numitele "lovaje" și "desene infranegre" și a inventat "afumăturile" (sticle de lampă cu gaz afumate). El a considerat arta "o invazie pe tărâmul imaginarului", "o intervenție permanentă și himerică în misterul creației permanente". Opere literare Poezii: * Plămânul sălbatec, Tipografia Bucovina,...

12 poezii, 0 proze

Charles Cros

Charles Cros (n. 1 octombrie 1842 - d. 9 august 1888) a fost un poet și inventator francez. A fost născut în Fabrezan, Aude, Franța, 35 km la est de Carcassonne. Cros era un poet și scriitor umoristic cunoscut. Cea mai cunoscută scriere a lui este poezia "Scrumbia afumată", considerată ca fiind una dintre capodoperele umorului absurd. El e cunoscut mai ales datorită faptului că a inventat niște procedee ce aveau să stea la baza fotografiei. A mai făcut și îmbunătățiri la tehnologia telegrafiei. Charles Cros a murit la Paris. Engleză Charles Cros (October 1, 1842 - August 9, 1888) was a French poet and inventor. He was born in Fabrezan, Aude, France, 35 km to the East of Carcassonne. Cros was a well-regarded poet and humorous writer. He developed various improved methods of photography including an early color photo process. He also invented improvements in telegraph technology. Poetry In the early 1870s Cros had published with Mallarmé, Villiers and Verlaine in the short-lived weekly...

19 poezii, 0 proze

Daniela Luminita Teleoaca

Volume publicate: Lingvistică: Terminologia religioasă creştină în limba română, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2005 (374 p.); Semiotica discursului religios. Probleme de poetică, stilistică şi retorică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2016 (504 p.); Limbajul bisericesc actual între tradiţie şi modernitate. Literatura didactică şi literatura beletristică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti, 2017 (410 p.); Verbele psihologice: similitudini vs divergențe în context romanic. ʽA (se) miraʼ în română, franceză și spaniolă, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti/Bucharest University Press, 2020 (360 p.); Proverbe cu termeni religioși în română și spaniolă, București, Editura Academiei Române, 2025 (778 p.) coautor la Inventar de cuvinte și sensuri noi atestate în mediul online (ICSO), volumul II (coord. Ana-Maria Barbu), București, Editura Academiei Române, 2022 (531 p.); coautor la Istoria lingvisticii româneşti (coord.: Marius Sala, Nicolae...

1668 poezii, 0 proze

Virgil Teodorescu

Virgil Teodorescu (n. 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța - d. 24 iunie 1987, București) a fost un poet, prozator, eseist și traducător român, reprezentant al mișcării literare de avangardă. Membru corespondent al Academiei Române. A făcut parte din grupul suprarealist român. S-a înscris în 1928 la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care . Debutul literar are loc în 1928 în paginile revistei Bilete de papagal, editată de Tudor Arghezi, sub numele de Virgil Rareș. În 1932 editează la Constanța revista de avangardă Liceu, împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, iar în anii '40 se alătură celui de-al doilea val suprarealist. Scrie poezii în limba română și în limba franceză, precum și într-un limbaj poetic inventat de el, numit "leopardă". Poezia din primele sale volume face dovada unui suprarealism destul de apropiat de contururile lui originare, lăsând să se întrevadă totodată și influența lui Paul Éluard, din a cărui lirică a tradus după război. În anii 1950 a...

63 poezii, 0 proze

Inventăm uneori poeți

de Ela Victoria Luca

lipsesc toți cei care scriu și totuși undeva pământul inventează poeți nu stâlpi de casă nu acoperiș pentru mâine doar câteva ființe transparente care fără să le mai doară omenirea se fac semizei...

Victor, clovnul din mine (fragment 5)

de Bejliu Anne-Marie

Ca o victorie asupra negurilor, inventăm/ reinventăm jocuri cu blajinii noștri. Reușim uneori să-i păstrăm cu gândul și mai ales cu acea privire interioară de care uităm adesea, la pieptul nostru, cu...

ProzăAtelier

calea cea buna

de marinela serban

I maica sa îi scutura puțin cuvintele de praf praful insista se ținea de cuvinte cuvintele de atâta praf se strâmbau un mare prăpăd de praf fericit era între cuvinte și praf la urma urmei praful...

Atelier

Arizona

de Dana Banu

n-am mai băut de mult cafea la Arizona cafeneaua aceea din Cluj nici nu cred că am să mai trec prea curând pe acolo îmi amintesc de gluma lui Călin Nemeș când într-o zi în timp ce eu citeam România...

Atelier

comuna pokeriștilor

de Vasile Munteanu

uneori poeții se termină poate e iarna prea lungă și atunci îi punem pe foc sub nucul dezrădăcinat ce arde mocnit ștergem cu spirt scândura uscată a coșciugului pe care actorii se reproduc în...

tu ai inventat dragostea

de Leonard Ancuta

o sticlă goală, una pe jumătate, o scrumieră plină un pachet de țigări gol, unul pe jumătate, un cuțit, un ceas fără baterie două pahare goale, unul plin și o carte cu poeți ai expresionismului sunt...

dați-ne copacul imaginar!

de Daniela Luminita Teleoaca

uneori visez să fac din durere o operă de artă măcar un monument la margine de drumuri pelerini să se oprească o clipă să-și mângâie crucea să-și ridice ochii să meargă mai departe alteori îmi doresc...

Poezie stăpână

de Plopeanu Petrache

Uneori, poezia-mi devine stăpână, pe cugetu-mi gol și pribeag, o spumă de gânduri strecurate-n cuvinte, o simt uneori un toiag, gânditorul toiag, ce lumii încearcă un înțeles metaforic să-i dea, fără...