Poezie
tu ai inventat dragostea
2 min lectură·
Mediu
o sticlă goală, una pe jumătate, o scrumieră plină
un pachet de țigări gol, unul pe jumătate, un cuțit, un ceas fără baterie
două pahare goale, unul plin și o carte cu poeți ai expresionismului
sunt laureatul pentru pierzanie și
cred că tu ai inventat dragostea
mai e o brichetă goală în care mi-am ascuns frica și mai e un pachețel de șervețele umede
alint beauty în care încă nu stă nimic din mine, nici o umoare
am avut mereu o întrebare, la copaci care e bărbatul, care e femeia
uneori i-am văzut îmbrățișați peste stradă
în pădure însă sunt toți drepți, ca noi la masă și își dau semne pe sub pămînt
cum ne-am atinge picioarele, fumăm și spunem glume
și pe masa mea e durerea mea ca într-un copac, trei feluri de medicamente, două tuburi cu cremă
scrumul face pe masă o gravură cu tot ce-mi pare rău
mai e o unghieră să-mi tai tot ce mă împunge în inimă
cred că tu ai inventat dragostea să mă simt orfan de mine, de lume, de tot
cred că tu ai inventat dragostea să privesc moartea în ochi și să-i spun
ești atît de frumoasă, cred că numai tu puteai inventa dragostea
să merg pe urmele pașilor privirilor mele pînă nu te mai văd
și mă trezesc dintr-o dată un copil pierdut pe o plajă care nu există
un copil fără tălpi, un copil care nu lasă urme
un copil fără mîini care nu lasă îmbrățișări, un copil fără vîrstă
care își lasă privirea în privirea ta ca o lacrimă mică într-un deșert
tot ce e pe masa mea e o mamă care strînge la piept o păpușă.
sau poate o sticlă pe care o golește să-și pună sufletul în ea.
071.081
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 292
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “tu ai inventat dragostea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14174168/tu-ai-inventat-dragosteaComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OADistincție acordată
"la copaci care e bărbatul, care e femeia
uneori i-am văzut îmbrățișați peste stradă" - superbă sintagma aceasta, am văzut și eu copaci îmbrățișați, incredibil cum natura ne arată ce și mai ales cum.
emoționant poemul tău, de la un capăt la altul!
uneori i-am văzut îmbrățișați peste stradă" - superbă sintagma aceasta, am văzut și eu copaci îmbrățișați, incredibil cum natura ne arată ce și mai ales cum.
emoționant poemul tău, de la un capăt la altul!
0
LAsunt chiar multumit. e o bucurie ca sunt ochi si vad, dar ce sa mai spun, clar voi fi descoperit dupa moarte. multumesc voua cui ochi.
0
LAcu scuze ca nu am raspuns personal, sunt revoltat. ar trebui sa nu-mi pwaw, ca doar stoi ce fac, ce scriu. dar deja simt ca nu e locul meu aici. ca un arici in desert.
0
SVs-ar putea înțelege de ce am dorit să mi se redea nivelul 50
atunci când am primit nivelul 50 am simțit că sunt primit cu drag într-un loc frumos
acest loc
uneori, recitesc discuțiile, comentariile… din acele vremuri
suntem oameni, asta e frumos
din păcate, prea ocupați să ne privim în oglindă
Leo, înțeleg dezamăgirea ta, sunt mulți în jurul tău care tac
dar (!) să asculți, chiar și tăcerea, e mai important decât o validare cu stele, diplome, onoruri…
scrie, cuvântul se va citi
spor!
atunci când am primit nivelul 50 am simțit că sunt primit cu drag într-un loc frumos
acest loc
uneori, recitesc discuțiile, comentariile… din acele vremuri
suntem oameni, asta e frumos
din păcate, prea ocupați să ne privim în oglindă
Leo, înțeleg dezamăgirea ta, sunt mulți în jurul tău care tac
dar (!) să asculți, chiar și tăcerea, e mai important decât o validare cu stele, diplome, onoruri…
scrie, cuvântul se va citi
spor!
0
LAeu stiu ce pot si uite imediat pun un alt poem, zic eu mai bun decat multe care se pun aici. recunosc ca am orgoliu, dar de fapt uneori strica, pentru ca stiu ce pot. nu stiu care e treaba cu nivelul, dar citeste ce pun.
0
SVe că am dorit să mi se reducă nivelul de la 120 la 50
și mi s-a ascultat cererea
și mi s-a ascultat cererea
0
un copil fără tălpi, un copil care nu lasă urme
un copil fără mîini care nu lasă îmbrățișări, un copil fără vîrstă
care își lasă privirea în privirea ta ca o lacrimă mică într-un deșert”
pentru partea asta ai ++++
tot ceea spui tu că este poezie (în acest text mă refer), cu excepția părții citate, eu văd în fapt un scenariu, chiar un tablou
nu spun că este ceva rău, nu este rău
este stil care chiar convine, nu sufocă (uneori astfel de “prezentări” ale unor detalii, devin obositoare, dacă n-au sens)
dar, de data asta au sens și scot în evidență, din tot decorul, partea citată