Paul Păun
(n. 5 Sep 1915)
"Paul Păun (născut Paul Zaharia pe 5 septembrie 1915, București și decedat la 9 aprilie 1994, Haifa) a fost un artist și poet suparealist român, fiind"
1001 de nopți
Sifonul nu juca bile cu inima lui, stă în antreul turcului cu brâul de gât cum se legase de grinda cât ulița turcească era cu papucii în
Epitaf pentru omul-bou
Aici zac eu omul bou; de ochii mei cât un ou ați râs la muzeu. Nu știu cum am murit ca un om sau ca un bou de căruță dar cred că am murit cum
Epitaf la omul-bou (fragment)
Aici zac eu omul bou; de ochii mei cât un ou ați râs la muzeu. Nu știu cum am murit ca un om sau ca un bou de căruță dar cred că am murit cum se
Marea palidă
Port între buze viața unui ou și între pleoapele încă închise algele plânsului, numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie trecând odată cu
(În noaptea aceea)
În noaptea aceea, pentru prima oară lumea s-a oprit într-o respirație adâncă și în inima ei, ca o largă prăpastie s-a deschis așteptarea. Treaz
(Un mare fluture roșu)
Un mare fluture roșu pâlpâia în apus și norii la poalele muntelui alergau ca o mare aprinsă, către cine știe care țărm sfărâmat, către cine știe
Marea palidă (fragmente)
(...) Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea, pielea cadavrului dulce ca brațele nopții, fruntea lui de ciorap de mătase, baia umplută
Poem cu Robinson Crusoe
nu știu cum o să încep dar știu că odată o să vă spun un lucru care o să vă facă să ridicați gingiile și să râdeți ca dulăii hămesiți cu gura
(Dar între zidurile)
Dar între zidurile înalte ale închisorii, ca între două maluri înalte de mare, un înotător atras de departe de-un geamăt imens ieșea din apele
Poemul Altor
balul sfânt a stat ca o vază pestriță tramvaiul și-a digerat muștele lui bătrâne numai ghetele parcului, îmbătate de vază au umflat un câine și o
(Ieșit din apele tale)
Ieșit din apele tale, adolescență, mai port pe piele sarea lor amară mai port în mine un oraș înecat pe care l-am lăsat în întuneric. Tu, alb
