Sifonul nu juca bile cu inima lui, stă în antreul turcului cu brâul de gât cum se legase de grinda cât ulița turcească era cu papucii în

Aici zac eu omul bou; de ochii mei cât un ou ați râs la muzeu. Nu știu cum am murit ca un om sau ca un bou de căruță dar cred că am murit cum

Port între buze viața unui ou și între pleoapele încă închise algele plânsului, numai pustiul cunoaște această teribilă ploaie trecând odată cu

În noaptea aceea, pentru prima oară lumea s-a oprit într-o respirație adâncă și în inima ei, ca o largă prăpastie s-a deschis așteptarea. Treaz

Un mare fluture roșu pâlpâia în apus și norii la poalele muntelui alergau ca o mare aprinsă, către cine știe care țărm sfărâmat, către cine știe

(...) Port încă în degete fumul, cuțitul și floarea, pielea cadavrului dulce ca brațele nopții, fruntea lui de ciorap de mătase, baia umplută

nu știu cum o să încep dar știu că odată o să vă spun un lucru care o să vă facă să ridicați gingiile și să râdeți ca dulăii hămesiți cu gura

Dar între zidurile înalte ale închisorii, ca între două maluri înalte de mare, un înotător atras de departe de-un geamăt imens ieșea din apele

balul sfânt a stat ca o vază pestriță tramvaiul și-a digerat muștele lui bătrâne numai ghetele parcului, îmbătate de vază au umflat un câine și o

Ieșit din apele tale, adolescență, mai port pe piele sarea lor amară mai port în mine un oraș înecat pe care l-am lăsat în întuneric. Tu, alb

Porto tra le labbra la vita di un uovo e tra le palpebre ancora chiuse le alghe del pianto solo il deserto conosce questa terribile