"Intunericul tacerii" – 15019 rezultate
0.01 secundeMeilisearchMihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Intunericul tacerii
de Poison
Tacere morbida ce zaci intunecata peste lume, Ce stapanesti un loc fara culori si fara nume, Incetul cu incetul ma mistui,ma distrugi! In lumea ta nu poti sa razi,nu poti sa fugi. Delir...
ușa spre nicăieri
de Macovei Costel
trecutul se cerne după propriile legi te poate îngropa, te poate spulbera, te poate biciui sau pur și simplu te poate arunca într-o buclă din care nimeni și nimic nu te mai poate scăpa am trăit...
sunetul cuvântului invizibil
de Macovei Costel
dulce ca mierea e uitarea ce vine șovăielnic și când te gândești că la început a fost el, cuvântul ce plutea peste toată întinderea fără opreliști apoi i s-a pus căpăstru și a fost dresat ca...
trezirea
de adina matilda
m-am trezit brusc.uimit am realizat că-mi lipsesc. fremătând in jurul meu am privit, și,și ce dacă?nu mă regăsesc. caut farmecul,blândețea și speranța. m-au cucerit cu un asalt grăbit, ca un vulcan...
Noaptea
de Silviu Somesanu
Noaptea tăcerii însingurate întunericul nu-l iubea și mai străină decât umbra prin lume trecea. Noaptea iubirii vinovate dragostea și-o împărtășea și mai visătoare decât gândul prin teamă pășea....
Fertilitatea tacerii
de Ramona Anamaria Secrieru
In intunericul miscator de sub care uit sa te chem, pe brate-mi cresc frunze si iarba si flori...
Apa tăcerii
de gonnne
Știi, odată am văzut întunericul cu ochii. O vreme bună n-am mai putut mângâia apusul, nici răsăritul. O vreme și mai bună n-am putut desluși verdele de roșu, ca și cum totul s-ar fi confundat intr-o...
Noaptea tăcerii
de Silviu Somesanu
Noaptea tăcerii albastre nu are trup, se topește prin întunericul străpuns de stele aprinse. Noaptea tăcerii surde voce nu are, se disipează în aer lipsită de umbre. Noaptea tăceru sublime dezbrăcată...
iluzii ale tacerii
de vlad silviu
in cea mai profunda iluzie a tacerii, simt... in intunericul plictisit de privirile mele disperate , sta o picatura din tot as vrea sa urle carnea... profanata de tine, cu toata greutatea ta, ca...
Pacea tăcerii
de Frone Ilarie-Adrian
Pacea tăcerii 11.08.2013 Cu lancea speranței sparta-am haina necuprinsului cer, Zadar fară dar fu drumul in negrul abis, Moarte erau sufletele celor robiți, moarte cu toate - Fugeam dar acum dupa...