Poezie
sunetul cuvântului invizibil
1 min lectură·
Mediu
dulce ca mierea e uitarea ce vine șovăielnic
și când te gândești că la început a fost el, cuvântul
ce plutea peste toată întinderea
fără opreliști
apoi i s-a pus căpăstru și a fost dresat ca animalele de circ
să nu mai aducă liniște sufletului și pace cugetului
și cuvântul s-a strâns în sinele său
rătăcindu-se
apoi i s-a spus că este inutil de lung și a fost ciuntit și golit
azvârlit în malaxorul spunerii de nimic
și cerurile s-au aprins de la atâta întuneric
întunericul tăcerii din lăuntru și din afară
și cuvântul s-a stins, s-a desprins din vorbire și din rost
și s-a înălțat cu tot cu templul său
acolo unde uitarea
și neființarea sunt stăpâne
ascultă...
durerea vorbește
001.073
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “sunetul cuvântului invizibil .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14143801/sunetul-cuvantului-invizibilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.