Poezie
ușa spre nicăieri
1 min lectură·
Mediu
trecutul se cerne după propriile legi
te poate îngropa, te poate spulbera, te poate biciui
sau pur și simplu te poate arunca într-o buclă
din care nimeni și nimic nu te mai poate scăpa
am trăit întunericul
și degetele mele pieptanau aerul
căutând teren solid de care să se agațe
am străbătut zgomotul
și picioarele mele zdrențuite
descriau sinuozitățile vieții trepidante
acum m-am ascuns în tăcere
departe de toate spaimele, departe de mine
departe de lumea dezlănțuită
ultimul lucru de care îmi amintesc
era ușa. ușa pe care am deschis-o și care s-a închis
lăsându-mă să rătăcesc prin întunericul tăcerii
și totuși sunt atât de departe de mine
001.556
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “ușa spre nicăieri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/14161530/usa-spre-nicaieriComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.