"Intunericul mintii" – 15012 rezultate
0.02 secundeMeilisearchMihaela Anghel
Intunericul e din ce in ce mai des...dar oare cat de departe este lumina?
19 poezii, 0 proze
castellano bruno
Sint ca o bezna in intunericul mult prea mare. Sint un trecator prin asta lume... Sint PRAF SI VIS Sint ceea ce nu am stiut ca sint si voi deveni ceea ce nu voi vedea...
27 poezii, 0 proze
AMArdelean Mihaela
Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.
20 poezii, 0 proze
anila sterian-laurentiu
sunt un tip ciudat, ma pasioneaza intunericul, (obscuritatea); pentru ca nu comite umbre...
1 poezii, 0 proze
PCPerdaica Andreea Claudia
Gadeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
30 poezii, 0 proze
NMnastia muresan
nascuta iarna. ma straduiesc sa compensez frigul si intunericul de atunci. inginer. unul atipic.
113 poezii, 0 proze
RORaluca Oprita
Se născuse dintr-o noapte nedorită cu secunde rupte de timp răscolea ca o spaimă fața neînțeleasă a lucrurilor se oprea rar de tot neștiut de târziu se zărea o umbră în stâncă strângea întunericul ca pe niște șoapte abia rostite gândurile foite între mâini rugă pentru timpul ei deloc grăbit egal de tăcut odată cu plecarea peste gesturile obscure își furișa ochii ca o pală de vânt după o atingere după fiorul care mima căldura unei promise dimineți.
63 poezii, 0 proze
NVNelia Viuleț
Singurătate! Privesc spre viitor și văd doar o umbră. E umbra inimii mele. O inimă plină de suferință. Privesc în depărtare și văd numai întuneric! E întunericul ce mă-nconjoară și mă-ntristează. Privesc în inima mea și văd numai singurătate! Singurătatea în care m-am pierdut...singurătatea care e pretutindeni. Privesc spre lumea care mă-nconjoară! Și ce simt? Numai durere...!
195 poezii, 0 proze
roxana
Scenariu scris în graba... În jurul tău aceleasi discutii, aceleași roti zgomotoase, multime plictisita și senzatia de sufocare binecunoscuta… Imaginea îti aminteste de aglomeratia din statia de autobuz pe care ai parasit-o cu trei minute în urma. Timpul se transforma într-o asteptare cumplita. Astepti rabdator… gasesti că orice ar fi mai bun de facut acum… Asteptarea asta te intristeaza cumplit... Astepti, nestiind sigur ce ar fi mai potrivit. Intreaga existenta, viața toata îti pare cateodata o asteptare incerta… Scenariu fals, spectatori obositi… O vanzatoare de flori în primul rand, un iluzionist plictisit ascuns undeva, în randul al doilea, în spatele soferului adormit; lânga el, o trecatoare frumoasa. Îti intorci privirea spre cortina care aduce întunericul. Seara, plimbări lungi printre aceleasi chipuri, calatorii care incep și se sfarsesc aici… Astazi ești regizorul în masura să critice ultima repetitie. Continui să astepti, sperand că maine piesa va avea succes. Noapte… În...
7 poezii, 0 proze
FBFrancisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Intunericul mintii
de Maria Prochipiuc
Intunericul acoperise totul, ramasesem de mult langa izvor , numarand inaltimile norilor , impletind picaturile de ploaie. Visam impreuna, dar numai eu am baut din licoarea ametitoare a apei de...
exerciţiu de vers alb
de Ștefan Petrea
era duminică şi se postea de la treburi intrai în sacru ca într-o odaie luminată de întunericul minţii bâjbâiai după Dumnezeu eu ţi-l aduceam tăiat ca o vită într-o mărime naturală a Lui înfulecai...
Salbaticie...
de Gabriela Caradonna
Sătulă și plină de sânge, ca un animal hătuit, cu ochii umbriți de întunericul minții, sfâșiată de propriile-mi urlete, cu gleznele arse de vârstele toamnei -care fug, care se folosesc de trupurile...
Contemplăm singurătatea dintre noapte și zi
de Maria Prochipiuc
mă dezbrac în fiecare dimineață de umbrele nopții trecute corăbiile duc pe spinarea lor dorurile fragile pescărușii cu țipătul strident spintecă liniștea clipei ne vom regăsi în mormântul cuvintelor...
Cronica unei zile
de Ochian Nicusor
O zi de fast; liniște, zbucium, căință o zi ieri un sufelet recapată energia de a zbura un altul cade în întunericul minții sale o zi pentru unii de sărbătoare pentru alții de alinare am vrut să o...
14 cruci și doar o Golgotă
de corui mihai george
Sunt atent marea îmi joacă în unghii sidefii în timp ce gleznele mele precum două coloane grecești sunt păcălite jucăuș cu parfum sărat Zorba îmi suie ritmat cu valul spre inimă prin sânge mă aflu...
În iadul plăcerii
de Silviu Somesanu
Nu știu de ce unii oameni își caută moartea când ea și așa vine când nu te aștepți, mi-a rămas ceva bun: teama de nefast, de întunericul minții în care te cheamă voluntar toți dracii. În iadul...
no strings attached
de Leonard Ancuta
dragostea e o colivie în care uiți, puțin cîte puțin, zborul. dar ce te faci dacă și zborul se petrece doar în interiorul corpului în întunericul minții, ce se întîmplă cînd și norii sunt păpuși pe...
Umbra
de razvan rachieriu
Dacă umbra ar avea voce, ne-am înfiora și îngrozi de ceea ce ar spune despre noi. De aici dorința ei de libertate. Temerile, angoasele și obsesiile își creează în minte propriile umbre care întunecă...
Pornind de la
de sanda deme
Libertatea unui om consta in fericirea sa , in acceptarea destinului sau, conducandu-se dupa principiul iubirii universale care este suprema si neconditionata( de om).Cu ea ne nastem, avem impresia...