Căutare

Sunt un om cactus. Am flori frumoase, dar înțep. În spini îmi ascund durerea. Mi-au crescut în timp ce încercam să mă adaptez condițiilor de mediu, din teamă, dezamăgiri și incertitudini. Au crescut fără să fac vreun efort. M-am culcat îngrijorat într-o seară, iar dimineața, când m-am trezit, înțepam pe toată lumea. Atât de tare încât nimeni nu mai observa florile. Mă apăram doar. Dacă te doare să mă ții în brațe, așează-mă într-o vază, undeva, pe masa din sufragerie și în fiecare dimineață, când te trezești, privește ce frumoase sunt florile mele. Florile din suflet. P.S.: Dacă tu ai fi un om cactus, te-aș strânge în brațe până aș pierde ultima picătură de sânge

1 poezii, 0 proze

Stoica Alexandra

Imi place vantul. Imi plac norii care ascund in spatele lor speranta soarelui. Caut sa ma cuibaresc prin munti. Ei sunt casa mea. Nicaieri nu ma simt mai libera ca acolo. Urc pe culmi ca sa pot fi mai departe de realitate. Primul meu „succes literar“ a fost in clasa a V-a, cand am scris compunerea „Frunza”. Era o poveste trista despre trecerea timpului si greutatea cu care ne despartim de trecut, apoi de viata. Bineinteles, pe vremea aceea nu cunosteam complexitatea de care vorbesc acum. Pe atunci eram multumita ca am reusit sa personific o frunza si sa creez o poveste deosebita. Apoi au urmat alte publicari in culegeri de eseuri si reviste ale liceului –am fost eleva a Colegiului National I. L. Caragiale, din Bucuresti – din cadrul unor seminare interdisciplinare. Apoi am scris doar pentru mine. Dar mi-am dat seama ca mi-ar placea ca numele meu sa insemne ceva, pentru ca in lumea asta exista un loc si pentru mine. Imi sunt foarte dragi lucrurile provocatoare. sau imi place sa-mi...

4 poezii, 0 proze

Silvia Bitere

"Nu mi-am făcut vreodată din rugi șirag de perle Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele. Nu știu dacă există o Milă sau Dreptate, Dar totuși nu mi-e teamă: curat am fost în toate. Mă dojeniți că veșnic sunt beat. Ei bine, sunt! Necredincios mă faceți. Și ce dacă-i așa? Puteți orice să spuneți pe socoteala mea. Îmi aparțin. Pricepeți? Și sunt ceea ce sunt!" (Omar Khayyam) - "autoportret"

142 poezii, 0 proze

Ardelean Mihaela

Sunt lumina, sunt întunericul…sunt un pas în noroiul morții și al lacrimilor, sunt un pas în noroiul vieții și al zâmbetelor, sunt o sculptură nereușită, pentru că am prins viață atunci când creatorul meu m-a scăpat din ochi, sunt exact ceea ce simt și nu mă ascund decât când îmi doresc să fac asta, pentru că pot să fac orice oricând vreau in a mea lume.

20 poezii, 0 proze

Iakab Cornelia Claudia

Sunt un spirit. M-am aratat în 8.08.1971 duminică la ora 8 dimineata. Omul e in imaginatia mea, il framant, dospeste. Intr-o zi imi voi ascunde chipul iar. carpe_diem464

207 poezii, 0 proze

Jitariuc Calin Rares

Nascut in 1978 am apucat sa gust putin si din placerile oranduirii de aur cat si din cele ale miraculoasei tranzitii.Ca scolarizare, primele 8 clase trec aproape normal cu mici incidente putin semnificative.Liceul il incep la un profil real (chimie-biologie),ca eveniment major imi pierd virginitatea la 15 ani si ajung sub un pat de unchi destul de furios. Clasa XI transfer la limbi straine, in primul trimestru sun exmatriculat din toate scolile din Romania cu drept de reinscriere anul urmator. Urmeaza un an plin de experiente literare si senzoriale deosebite, decid ca sunt prea mic si prost ca sa scriu desi o fac pe ascuns. Ma reinscriu la istorie-stiinte sociale unde termin liceul fara zgomot. Intru la regie-imagine film/TV, Universitatea Media Bucuresti. Intrerup in anul III din motive personale. Ma reinscriu anul urmator, dupa un sabbatical paroxistic termin scoala si cu voia lui Dumnezeu in 2007 februarie imi voi da si licenta. In prezent in urma unei perioade petrecute ca angajat...

3 poezii, 0 proze

Florea Maria Mirabela

Nascuta intr_o frumoasa zi de toamna,1 octombrie,intr_o familie obijnuita si foarte severa,am invatat a iubi poezia mai presus de orice,ea fiind singurul mod pe vremea cand eram copil sa imi exprim durerea..sau bucuria.A vorbi unei foi de hartie e divin sau nebunesc?Ma intreb mereu,dar alt mod deocamdata nu am gasit,pentru ca o bucata de hartie tace si indura tot ceea ce scrii pe ea...in schimb oamenii nu.Dupa anii 1995 mi_am pierdut intr_un fel sau altul telul de a scrie din cauza multor probleme familiale care pur si simplu nu imi permiteau sa mai scriu sau altfel spus imi furau si timpul acela putin ce il dedicam stiloului si caietului plin cu versuri, ascuns sa nu il gaseasca bunicii.Nu de mult timp am inceput a scrie din nou,colectia mea e maricica si voi incerca sa public si din cele mai vechi,printre care si proza,dar deocamdata ma rezum la cele noi.Ma bucur enorm pentru toti cei care urmaresc acest site,si pentru cei care publica aici gandurile lor sau pur si simplu cateva...

6 poezii, 0 proze

Uliana Gaina

Absolventa a Universitatii de Stat din Republica Moldova, facultatea Litere, specialitatea Limba si literatura romana - limba engleza. Am inceput a scrie din placerea de a ma ascunde printre cuvinte, din dorinta de a spune ceea ce nu pot spune cu glas tare; mult timp mi-a fost teama sa arat cuiva gandurile mele din frica de a nu fi inteleasa si din frica de a fi considerata ciudata, dar fiecare dintre noi este ciudat in felul sau pana la urma, nu?! Scrisul ma linisteste, imi permite sa fiu "eu", imi permite sa iubesc, sa urasc si sa ma regasesc cand ma pierd...

1 poezii, 0 proze

todor adrian

Rebut Cu tălpi demonice calc tărâmul surpat intr-o clepsidră Pe mâini, nisip dinspre apus, moment nocturn Mă scutură o stea lățită în galaxii spumoase De-o daltă anonimă, eu răzvrătit în turn. Mă zbat între lățimea clipei prea devreme, prea nepotrivit Închis în sensul lamentabil, în turn, un ger satanic Ferestre dezgolite, să pot privi un interior Și bat ploile dezgustător în turnul falnic. Un trup cristalin se ascunde cu un etaj de-asupra mea Și bate sacadat în pragul tavanului meu Își revendică turnul ce l-am închiriat Și mulțumit mă roagă să mă abat de la traseu. Mă-mpiedic de o stâncă, se cutremură peretele dinspre nord Când ies, un curcubeu m-atinge violent La capăt e comoara, îmi spun, dar n-ajung prea departe De-odată-n jur doar turnuri, doar turnuri de ciment. Se clatină pereții spre care obosesc s-ajung tărziu Și mă târăsc pe cotul stâng, pe dreptul, pe amândouă Se-nchide nisipul spre răsărit cu o oră întărziere, Uitasem, s-a schimbat ora, cu un secol sau cu două.

60 poezii, 0 proze

Imi ascund tineretea

de aaa

Îmi ascund tinerețea Sub riduri de var. Ating peretele și trasez o dungă, Mă-mbătrânesc. Mă-mbrac în linii Și culori insipide. Un val din mine ia foc Sub pământul de ape. O idee se-nmoaie Din...

cerul pe care l-am îngropat în tine

de Daniel Dăian

am treizeci și patru de ani înălțime respir orele din fiecare zi de jos în sus sap gropi perfecte cu mâna stângă las cartiere întregi să-mi latre în vene nemărginirea de cele mai multe ori când îmi...

Măria sa doarme

de Ela Victoria Luca

îmi ascund timpul între palme îmi spun liniștită lumea e mai departe cu o părere de rău acum Măria sa doarme și pier blestemate făpturi firave trec valea plângerii niciodată bătrânețea nu a avut...

Să...

de Moarcăș Monica

Îmi rup din gândul ce tace o rază de cuvânt Cuvânt nespus cu aromă de tinerețe și vânt Și îmi ascund lacrima ce s-a lovit de cerul frânt De un curcubeu ce a deschis un nou orizont Ca să ne mângâie...

E tânăr

de Paul Bogdan

E tinerețea de vină, tinerețea cu foamea ei de greșeală, cu nepriceperea ei voită, dulce-amară. E tinerețea de vină! Îmi ascund părul alb sub sprâncene mirate și mă mint, și te mint: e tinerețea de...

O iubire destramata 23

de nicolae costel alin

O iubire destramata 23 Era o zi din octombrie 2003 si imi luasem liber sa ma duc pana la serviciu ca sa rezolv cu un imprumut la banca, am ajuns mai devreme si am mai stat putin dupa care am rezolvat...

viața e o arenă în care gladiatorii se luptă pentru cel puțin încă o zi de suferință

de Calotescu Tudor Gheorghe

într-un fel lipsit de orice speranță fizică am momentele mele în care blestem și facerea și desfacerea de fapt îmi strig neputința ascund sub fiecare sudalmă lacrimi multe poate chiar potopul revolta...

peaceful

de Ligia Pârvulescu

nu-nu-nu-nu / îmi țin trupul strâns îl apăr cu refuzuri bărbatul cu piele de viperă zâmbește îmi mângâie condescendent coapsele și încăpățânările oamenii șuieră pe lângă noi ca niște gloanțe cu dinți...

m-am pus cu lumea

de ioana negoescu

pot să spun că am alungat teama cântând am dat din mâini și din picioare am mușcat am zbierat la anotimpuri știind că ele îmi fură tinerețea. totuși am iubit excesiv toamna. am sărit peste cadavrele...

Androginul Ea

de Atharvaveda - Nunki Ucseluig

In corpul tanar de femeie Ce-si poarta cu mandrie Crudele rotunjimi rubensiene Zace in golul dat de intrebarile eterne Un suflet imbatranit mult prea devreme Ca un artefact de portelan Ce-a razbatut...