m-am pus cu lumea

pot să spun că am alungat teama cântând am dat din mâini și din picioare am mușcat am zbierat la anotimpuri știind că ele îmi fură tinerețea. totuși am iubit excesiv toamna. am sărit peste cadavrele dimineții. lumea s-a pus cu mine și eu eu m-am pus cu ea pe viață și pe moarte mai mult pe moarte mizam pe întuneric mizam pe orbirea mea pe orbirea altora dar acum totul e vizibil deodată m-am trezit într-un spectru ciudat incandescent îmi ard ochii în cap timpul s-a dizolvat și curge sălciu prin arterele mele prea vii aflate la vedere trebuia să aștept trebuia să las lucrurile să zbiere trebuia să mă ascund în regnuri vegetale lumea se miră. lumea se vede în sfârșit și se miră de propria ei carne de propria ei voce de toamna ei care e și a mea.