Căutare

Amélie Nothomb (13 august 1967, Kōbe, Japonia), pe numele său real Fabienne Nothomb, este o scriitoare belgiană de limbă franceză. Este fiica unui ambasador belgian și nepoata omului politic Charles-Ferdinand Nothomb, descendentă unei ilustre familii bruxelleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria și adolescența ei sînt de fapt o lungă călătorie prin lume, cu opriri mereu provizorii: își petrece primii trei ani de viață în Japonia, urmează China (Beijing), S.U.A. (New York), Bangladesh, Birmania și Laos. În 1984, își începe la Universite Libre de Bruxelles studiile de filologie. Din 1992, în fiecare toamnă, publică un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestselleruri. Opera Igiena asasinului, roman, Albin Michel, 1992 (Prix René-Fallet, Prix Alain-Fournier) Sabotaj din iubire, roman, Albin Michel, 1993 (Prix de la Vocation, Prix Alain-Fournier, Prix Chardonne) Combustibilii, teatru, Albin Michel, 1994 Catilinarele, roman, Albin Michel, 1995 Péplum,...

6 poezii, 0 proze

mircea trifu

A fi poet nu e dacit întâmplare . Trebuie să știi însă, Prețioaso , că numele acesta de poet , foarte puțini îl merită , așa că eu unul nu-s dacit un iubitor al poeziei , iar pentru ceea ce-mi face trebuință , nu mă duc nici să cer , nici să caut versuri străine : cele pe care le am , sunt ale mele, dar asta nu înseamnă că sunt poet. Poezia trebuie folosită ca un giuvaier foarte prețios, pe care stăpânul lui nu-l poartă in fiece zi și nu-l arată oricui , nici la orice pas , ci numai când se cuvine si are temeri să-l arate. Poezia e o prea frumoasă domnița , neprihănită , cinstită , cuminte , iscusită , sfioasă si retrasă între hotarele înțelepciunii cele mai înalte. E prietena singurătății , îi țin de urât izvoarele, o mângâie pajiștea , îi descrețesc fruntea copacii , o învelesc florile , și-n cele din urma, ea însăși îi desfată și-i instruiește pe toți cei ce se împărtășesc dintr-însa. MIGUEL DE CERVANTES SAAVEDRA NUVELE EXEMPLARE "TIGANCUSA".. Publicat doua volume de...

812 poezii, 0 proze

Bogdan

Sunt unul dintre cei "doua mii si ceva" de indivizi de pe acest site,ce isi posteaza cateva dintre scrierile lui,scriu pentru ca asa simt,traiesc din plin viata cu toate placerile si neplacerile ei,ma refugiez intr-un alt unghi undeva in partea neutra a realitatii,observ,analizez,refulez idei si "ma hranesc cu carti",savurez inteligenta unor genii(a celor care au murit de mult dar inca mai traiesc si astazi),nu caut celebritatea(ea singura te gaseste daca intr-adevar ai talent!),blestem ignoranta si stupiditatea unora si ma revolt asupra inculturii voite. Prefer "refugiul spasmodic in realitate" si nu doresc sa ma ascund in visuri,corespondez cu trecutul,ma lupt cu prezentul si conversez cu viitorul,las melancolia sa ma mangaie pe frunte si realitatea sa ma pocneasca peste ceafa! in rest...eu pentru mine,lumea peste mine si altii peste voi! Sa ne minunam de tot si sa ma bucur de mine!

6 poezii, 0 proze

Horia Bonciu

Horia Bonciu (n. 19 mai 1893, Iași, d. 27 aprilie 1950) este pseudonimul literar al lui Beniamin (Hieronim? Bonciu?) Haimovici (cunoscut și sub pseudonimul de Sigismund Absurdul), scriitor avangardist român. A colaborat la revista Meridian și a scris poeme și romane experimentale. A fost student la Berlin, unde a frecventat cercurile avangardei, mai precis ale mișcării expresioniste. Nu și-a finalizat studiile. Acuzat de pornografie, asemenea unor confrați cum ar fi Mircea Eliade, Geo Bogza sau Mihail Sebastian, i se intentează un proces de presă răsunător în 1937, dar numeroși intelectuali, în frunte cu Eugen Lovinescu, îi sar în apărare. Este considerat de Mircea Cărtărescu în volumul Postmodernismul românesc unul dintre precursorii postmodernismului. Opere * Lada cu năluci, 1932 * Eu și Orientul, 1933 * Poemele către Ead, 1933 * Bagaj, 1934 * Pensiunea doamnei Pipersberg, 1936 * Brom, 1939 * Requiem, 1945 * Pensiunea doamnei Pipersberg, Colecția "Restituiri", Editura Dacia,...

1 poezii, 0 proze

Simion Giurgeca

S-a născut la 13. 02. 1922 în comuna Bolda, județul Timiș, unde a copilărit și a urmat (de la 6 ani) 5 clase primare. Din 1933 până în 1938, urmează cursurile Școlii Normale de învățători din Timișoara și totodată, se înscrie la Conservatorul Municipal din Timișoara, studiind vioară și compoziție. În clasa a V-a, la 16 ani, în 1938, odată cu introducerea dictaturii regale, este arestat și întemnițat la penitenciarul și închisoarea militară din localitate, ca făcând parte din organizația F.D.C., unitatea C.gr. 71. După procesul care a durat doi ani, în 1940, i se aprobă continuarea școlii la liceul „C.D. Loga”. În 1942, prin descoprirea unei acțiuni F.D.C, în frunte cu Sadovan Ion, comandantul de atunci al F.D.C pe țară, cu Ionel Moldovan, Tripa Octavian ș.a., fiind urmărit, se refugiază pe la stânele din munții Semenic, la ciobanul Băncilă, originar din părțile Bozoviciului. În toamna aceluiași an este recrutat. Participă la război în Est și Vest, până la terminare, în 9. 05. 1945, în...

3 poezii, 0 proze

Valentin Boeru

Bucureștean prin naștere,român prin definiție,umanist universal prin formație. Îndrăgostit cu patimă de viață, sub toate aspectele, promovez respectul pentru creație și creatori, considerând că ei sunt atlanții și cariatidale ce susțin cu fruntea cerul și pământul. Am colaborat cu presa în țară și străinătate, publicând atât producții grafice, cât și încercări literare. Am încercat să armonizez în priectele mele lemnul, plantele, piatra și betonul cu sufletul oamenilor. Bilanțul fiecăruia din noi ar trebui să ne facă să ținem capul sus, iar înțelegerea celor din jur să ne înconjoare ca rezultat al girului, pe care noi înșine, îl acordăm celorlalți. Cel mai mare câștig este cantitatea de respect pe care o transmitem și o primim. Aceasta, numai dacă dorim să știm că nu trăim degeaba, rezolvând fericit și nu creând probleme. Ființa noastră nu poate decât să arunce câte o rază de lumină, sau umbră, asupra celor care ne înconjoară. Fiecare după putința, dorința și educația cu care a fost...

150 poezii, 0 proze

Ioanna Tsatsos

— Fiica lui Stelios Seferiades, profesor de drept international la Universitatea din Atena si sora poetului Gheoghios Seferis (Premiul Nobel, 1963); si-a facut studiile la Atena si Paris. Teza de doctorat avea ca subiect „Influenta nationalitatii asupra valabilitatii casatoriei“; — Membra a mai multor organizatii sociale: „Luminatorii“, Centrele de asistenta pentru copii, Serviciul social international etc.; — In timpul ocupatiei germane, Ioanna Tsatsos a lucrat ca voluntar la Mitropolia Atenei, responsabila a familiilor celor persecutati de catre fortele de ocupatie. A luat parte activa la miscarea de rezistenta nationala; — In 1947, a publicat o carte cu titlul Executati in timpul ocupatiei, continand numele a 593 de victime, ca si rapoartele preotilor care au asistat la executie si toate datele biografice bazate pe arhivele arhiepiscopiei; — Intre 1950-1951 s-a aflat in fruntea miscarii pentru obtinerea dreptului de vot al femeilor si pentru educatia lor politica; — In 1966 a fost...

3 poezii, 0 proze

SEMENESCU MARIA_ELENA

M-am nascut intr-un inceput de primavara ... Cand natura cauta nuantele de verde pe care sa le puna in frunze si in iarba si in ochii fetelor indragostite ; Cand gazele invatau dansuri noi in ritmuri free style; Cand pe ramurile ciresilor din gradina mea bulgari mari de flori albe isi lasau greutatea pentru a aseza pe fruntea mamei diademe... M-am nascut frematand de dorinta de a reaprinde in oameni focul lui Prometeu, de a sublima esente de suflet lasandu-le pe interfata dintre lumi . Am primit de la ursitoare in dar iubirea si incerc s-o las mostenire...

21 poezii, 0 proze

Badulescu Mihail Gabriel

Toate bune și frumoase pe lume îmi tot ziceam, încurajându-mă permanent în cursul timpului cu chestia asta, desi efectiv m-am săturat de câte tâmpenii am putut ingurgita în ceea ce numesc o viață de om și care cuprinde azi deja 66 de ani. Oricum multe evenimente s-au succedat peste cocoașa asta pârlită ca să o încovoaie și să o tragă spre pământ, dar ea încă nu s-a încovoiat dupa parerea mea, asta pentru că iaca, stau încă cu fruntea în soare și pot discerne cu brio ce este bun și ce este rău între toate, după care fac o selecție, dau glas bunului simț cu care părinții mei m-au dotat și alung relele cu calmul creierului, aducând bunele să îmi slujească în continuare. Ca deobicei relele de care am dat și dau mereu, au fost multe și devin din ce în ce mai multe, dar este de competența omului să găsească soluții pentru diminuarea sau chiar anularea lor, punând creierul la contribuție în scopul transformării răului în bine. Stilul de viață i se inoculează persoanei începând cu cei șapte...

20 poezii, 0 proze

Fruntea unui destin

de Constantin Gabriel Obreja

Am să pun pod peste furtuna din mare, Și-am să trec nepăsător peste ea. Nu pot atinge liniștita zare Fără să fac vânt în foc de inimă rea. Am picurat sânge în paharul cu vin. Și vreau să-l beau până...

Existi

de craciunescu gabriel

palmele ochilor mei îţi cuprind hulubii cu pliscurile privind către Dumnezeu ca lacrima unui orb mă dor curbele coapselor tale genunchii ofrande ce-nsoţesc rugăciuni moliciunea pânteculului pernă...

Un posibil divorț Elena Udrea-Dorin Cocoș ( Dă doamne!)

de Filip Tănase

Partea I- Măștile politice Dorin Cocoș Pe fruntea unui erete A căzut un zvon bizar, Formidabilă pecete Pe-un destin de găozar. Parafrază după G. Buliga Ãsta nu e idiot E pirat, e mafiot, I-aș da una...

NOI

de Maria Prochipiuc

Încerc o nouă variantă de-a învăța alfabetul. Mi se oprise ochiul asupra unui I și l-am început de aici; îl așezam să pot face cuvinte. Chiar de la început într-un crepuscul de lumină am descoperit...

Atelier

copilul rămas...

de Vali Nițu

sună ca un bucium ceasul de pe noptieră bateriile îi sunt terminate și ale mele la fel încerc să opresc această lume bezmetică și vreau să cobor mă doare să văd secundarul patinând clipa în miezul de...

Salcia plângătoare

de Cristian Lisandru

M-am așezat sub o salcie plângătoare, cu fruntea sprijinită în palme... Era o seară liniștită, dintr-o vară lungă și aducătoare de căldură peste inimi înghețate de îndrăgostiți certați prematur, dar...

ProzăAtelier

e atât de duminică

de Vali Nițu

am deschis ochii alergând genele tale pe o scară a cărei trepte regăsesc urcușul unor acorduri albastre ce potolesc setea buzelor aprinse de un arc așezat la reverul brodat pe cămașa din zori cu...

cuvinte de viață

de Mihaela Maxim

(din toate lucrurile spuse vreodată rămâne numai vocea ta) din murmurul întreg al conversațiilor între glasuri arse mocnit printre gânduri rămâne o singură voce, a ta din toate glasurile care-mi ard...