Amélie Nothomb

vuietul ce ieșea din pîntecele torționarului părea fără sfirșit. Ce crimă putuse să comită Fubuki ca să merite o astfel de pedeapsă? N-am aflat

Tenul ei alb și totodată mat era acela despre care vorbește atît de bine Tanizaki. Fubuki întruchipa la perfecție frumusețea niponă, cu excepția

de hîrtii acoperite cu greșeli de calcul. Le-am aruncat una cîte una. Văzînd-o pe Fubuki cum lucrează la calculatorul ei, mă țineam cu greu să nu

Domnul Omochi rămase o clipă cu gura căscată înainte de a se apropia de mine și de a-mi urla drept în față: — îndrăzniți să vă apărați! — Nu,

Am rupt un pătrat verzui și l-am dus la gură. Cel mai tare mă dezgusta culoarea. Am mestecat: spre marea mea rușine, am văzut că nu era rău deloc. —

Domnul Haneda era șeful domnului Omochi, care era șeful domnului Saito, care era șeful domnișoarei Mori, care era șefa mea. lar eu nu eram șefa