SEMENESCU MARIA_ELENA

Fac slalom Pe orbită, Intre trăiri Ce ar trebui Să mă poarte Spre nemurire.

Hrănesc vise Cu arome Și culori, Iar ele Au devenit Gurmande.

Imbrățișare de pleoape, Zăgaz pentru răul Care ți-ar trece pragul Prin cioburi de ochi.

Scufundări Făcute de timp In oceanul De griji .

Pod Fără vamă, Aruncat Intre lumi.

Sunt doar un firav jet de apă , dar în mine stau zăgăzuite nebănuite forțe , puse acolo cu grijă de palma creatorului. Unii au vrut să – și aureoleze fruntea cu taina mea ... Să și-o

Pentru MIHA-mică: Clepsidra timpului masoară răbdătoare în cristalele fine de cuarț fiecare secundă ... Suntem la marginea timpului… Și așteptăm… ca Dumnezeu să pună sămânța de lumină

Mi se scufunda inima in tristete... O durere cleiosa o inconjoara si o trage in jos spre adancuri mohorate, interzicandu-i sa mai bata cu aceeasi repeziciune . Am pierdut zilele astea ,

In memoriam Bunicului meu, Ion a Floranilor, care a plecat de curând dintre noi, la venerabila vârstă de 105 ani. In grădina casei noastre era pană nu demult un copac… Răsărise in urmă cu un

Maica, piatra mea de hotar Intre bine si rau, Te-au albit ploile anilor. Ti-au alungat aroma de cozonac, framantat cu dragoste, Pentru dumineca de Florii, Ce-ti aburea in par. Ti - a

Ieri Am fost din nou Sa-mi adap sufletul In izvorul ce susura sperante Numit acasa. I -am gasit pe parinti si bunici La locul lor Stalpi ai increderii Si sigurantei mele. Am simtit

Fiilor mei Sa nu ma ingropati Daca o fi sa mor, Pamantul e prea greu N-am sa mai pot sa zbor. Sa-mi ardeti trupul. Sa ma transformati In corpusculi de lumina, Ca atunci cand visati Cu

Cu sufletul facut caus Sorb tremurand Din urma pasilor tai Nemurirea. Pun fruntea in tarana proaspat intoarsa De plugul vorbelor tale, Ce a arat ani la rand in inimile noastre Punand cu

Prietenei mele, Dana, la pierderea unei bucati din suflet Intorc tacuta privirea. Caci vreau inadins sa pastrez Zambetul lui de-aseara, Caldura-mbratisarii Si mangaieri de fapte. Pe toate

Viața, element de creație, legătură între pământ și cer, materie clădită pe spirit, o parte din Coloana fără sfârșit a lui Brâncuși, o taină. Suma acestor elemente, viețile noastre, ca niște

Pentru a ctitori lăcașe, Pentru a croi drumuri, Pentru a dăltui vieți Nici un sacrificiu Nu e prea mare Fiindcă lași în urma comori. Iar toate Evele devin Ane. Tirgu Jiu, 1 ianuarie

Eu stiu ca existi. Cred doar ca nu gasesti intotdeauna calea spre punctul de interferenta. A gasi este urmarea lui a cauta. Sunt insa cai invatate pe de rost.Faci pasii intr-un gest reflex,

balaur, Cu chip de lup singuratic, Aperi comoara ascunsa In rauri de lacrimi Ale stramosilor daci, Fiindca Batranul stejar S-a imbatat aseara de jale Cu sangele lui Decebal. 15

Daca ar fi sa o iau de la-nceput As alege aceeiasi singuratate in doi, Fiindca dincolo de tacere Clocoteste lava trairii prin celalalt. Mi-e frig fara tine Oricat de calduros ma

Sunt un dans... Imbratisarea Trupurilor inlantuite, Intr-un zambet interior Care se transforma in piruete vrajite De muzica naturii Purtandu-te In zborul patimasului sarut Ce naste viata.