Omagiu

Cu sufletul facut caus

Sorb tremurand

Din urma pasilor tai

Nemurirea.

Pun fruntea in tarana proaspat intoarsa

De plugul vorbelor tale,

Ce a arat ani la rand in inimile noastre

Punand cu grija samanta ,

Poate si ea,

Mostenire de la Burebista,

Pastrata cu grija

In gradina din spatele casei.

O oda, ii prea putin.

Ma-nclin sub privirea albastra,senina,

Ca zborul unui pescarus spre-nalt,

Sa simt pe crestet palma batatorita de truda,

Nimb de lumina.

Iar din urma pasilor tai

Fac altar

Pentru Dumnezeul pogorat in oameni.

Imi ascut visele pe tocila batuta de ploi

De sub marul cu mere de sange,

Ce-atarna grele de ani

Pe ramurile arborelui cu strabunii.

Si calc cu sfiala pe lacrima noptii

Cazuta pe ultima pala de iarba,

Asternuta de coasa...

Imi urca in nari mirosul de seva ,

Raspandit pe cararea albita de pasi,

De fragi proapeti, insirati pe paius.

Imi gadila lobul urechii soapte repezi de rau,

Cercei de cirese coapte

Si cantecul departat de cuc

Ce-ti spurca diminetile tarzii...

Simt cum pulseaza viata in curcubeu.

Si pleoapa se-apleaca, atingand cu respect,

Mana lui dreapta, care strange bland,

Mainile -ntinse a trei generatii.

Si beau cu sete, din fantana de nemurire,

Cu lantul, aruncat peste umarul nucului,

Ce atarna greu ,

Sub povara galetii cu vise.

Cu dragoste netarmurita, pentru bunicul meu, sfant coborat in familia noastra de mai bine de un veac .Cu respect si cu adanca pretuire, ma inclin.

09 mai 2008, Costesti, judetul Hunedoara