"Omagiu" – 1449 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
RRRomain Rolland
Motivația Juriului Nobel "ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane". Romain Rolland (n. 29 ianuarie 1866, Clamecy, Nièvre — d. 30 decembrie, 1944, Vézelay) a fost un scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1915. Romain Rolland s-a născut la Clamecy, unde și-a făcut o parte din studiile liceale(1873-1880). În 1884 devine elevul lui Paul Claudel, la Liceul "Louis le Grand" din Paris, iar în 1889 este absolvent al "Școlii Normale Superioare".Își continuă studiile la "Școala franceză" din Roma, unde o cunoaște pe muziciana Malwida von Meysenburg, mare admiratoare a lui Wagner. Se căsătorește cu Clotilde Bréal(1892), de care se va despărți în 1901. Doctor în litere în 1895, este și profesor de istoria artelor la Sorbona (1904 - 1912). Încă din 1901 începe să ducă o corespondență cu Tolstoi. Debutează ca dramaturg în 1895, cu piesa Saint-Louis, urmată de alte piese reunite...
0 poezii, 0 proze
John Berryman
John Berryman (1914-1972) a fost, alături de Lowell, unul dintre poeții cei mai de seamă ai Americii deceniilor \'50 și \'60. După un debut care a atras atenția - lungul poem narativ Omagiu pentru Doamna Brodstreet - evocare într-un limbaj de mare concizie și originalitate a uneia din primele poete puritane ale Statelor Unite, Berryman a evoluat spre un stil tot mai personal, care l-a impus ca una din personalitățile influente ale literaturii țării sale. Cântece de vis este opera sa majoră, care l-a preocupat în ultimii ani de viață (înainte de sinuciderea sa, de asemenea înfăptuită prin aruncarea de pe un pod). E vorba de un lung poem narativ, suită de aproape 400 de piese scurte în trei stanțe a câte șase versuri, în care eroul, uneori povestind la persoana întâi alteori, chiar în cuprinsul aceleiași poezii, acceptând să fie văzut din afară, ca simplu personaj, uneori dialogând cu sine însuși, alteori cu un interlocutor căruia i se adresează cu apelativul folosit in blues, „Domnule...
1 poezii, 0 proze
TTTristan Tzara
Tristan Tzara (n. 16 aprilie 1896 Moinești - d. 25 decembrie 1963 Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist evreu român, născut în Moinești, România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. In 1912, pe cînd era incă în liceu, publică Revista "Simbolul" împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvîntarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. In această perioada semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai tîrziu in Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. In realitate numele de "Tristan" nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tînărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului...
110 poezii, 0 proze
DPDumitru Pricop
n. 21 mai 1943 d. 29 iulie 2007 Poet, supranumit "patriarh al Vrancei". Autor al volumelor de versuri: "Patima muntelui" (1978) "Lumile din strigăt" (1981) "Locuitor în Oedip" (1983) "Lacrima arlechinului" (1985) "Stelele din adâncuri" (1988) "Inițiere în obsesii" (1990) "Dumitru al peșterii - Dimitri de la caverne" (1997) "Paharul însângerat" (2001) "În căutarea muntelui albastru" (2003) "Muntele patimii" (2003, volum antologic "Scrisori din temnița libertății" (2005) Poezia lui Dumitru Pricop a fost receptată de mari critici literari precum Alexandru Piru, Laurențiu Ulici, Ion Rotaru, Constantin Ciopraga. Dumitru Pricop este un simbol al culturii vrâncene și merită un omagiu pe măsura valorii sale. Semn de prețuire fata de personalitatea poetului, colectivul de cadre didactice de la Școala Negrilești, propun schimbarea denumirii singurei instituții de învățământ din satul copilăriei lui, atât de drag marelui poet, în Școala cu clasele I-VIII „Dumitru Pricop”. Omul de litere Dumitru...
3 poezii, 0 proze
CGCulicovschi Gheorghe
1949 publicate 2 poezii în ziarul \\\"Ardealul nou\\\" Tg. Mureș; 1952-1957, "studinte-n drept și publicist"(nesalariat) la ziarul \"Universitatea\" București și Revista \\\"Justitia Nouă\\\"; 1957- 1973 procuror Ploiești; 1973-2003 avocat Ploiesti și Buzau; 2003 pensionar; 1957-2000 scris și recitat numeroase epigrame - la concursurile anuale ale Asociației Juriștilor, fiind distins cu diplome - și am și scris epigrame ce mi-au fost publicate în reviste,antologii și culegeri realizate de alți epigramiști, după anul 1989,când au fost și recitate la numeroase festivaluri și alte asemenea manifestări. 2000 - 2007 public epigrame în volumele:\\\"Pâinea noastră - notre pain, epigrame - epigrammes"; \\\"Desene altoite pe catrene avocățești - dessins greffes sur quatrains de l'avocature"; \\\"Urmașii lui Cincinat despre (ne)dreptate și (in)justiție, antologia epigramei judiciare românești" - în colaborare;\\\"Omagiu francofoniei, hommage a la francophonie, epigrame- epigrammes, edițion...
72 poezii, 0 proze
PHPaul Heyse
Paul Johann Ludwig von Heyse (n. 15 martie 1830 la Berlin - d. 2 aprilie 1914, München) scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1910 și-a asigurat un loc bine definit datorită contribuției aduse, atât practic cât și teoretic, la evoluția nuvelei. Motivația juriului Nobel: "ca omagiu pentru desăvârșita sa artă, pătrunsă de concepția idealistă, realizată pe parcursul unei lungi și importante, activități ca poet liric, scriitor dramatic, romancier și autor al unor nuvele de renume mondial". Heyse, născut în anul 1830 la Berlin, ca fiu al unui profesor universitar, Karl Wilhelm Ludwig Heyse și al lui Julie Salomon, evreică din familia lui Felix Mendelssohn, se formează într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848),unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale,...
0 poezii, 0 proze
GCGiosuè Carducci
Giosuè Carducci (n. 27 iulie 1835 Val di Castello (Toscana) - d. 16 februarie 1907 Bologna) poet, prozator și eseist italian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1906, a fost o figură literară influentă a timpului său. [modifică] Motivația Juriului Nobel: "nu numai luând în considerație adânca lui cunoaștere și cercetările critice dar, înainte de orice, ca omagiu pentru energia creatoare, prospețimea stilului și forța lirică tipice capodoperelor sale poetice". Giosuè Carducci s-a născut în anul 1835 în Valdicastello (Toscana), ca fiu al unui medic carbonar. Studiile școlare și le face la Florența. După ce și-a luat doctoratul în 1856 la Scuola Normale Superiore din Pisa, Carducci a lucrat ca profesor de gimnaziu la San Miniato al Tedesco, orășel unde și-a publicat în 1857 prima colecție de poezii (Rime). Carducci a fost profesor de literatură italiană la Universitatea din Bologna, din 1860 până în 1904. A fost foarte popular ca lector. Interesat de viața...
0 poezii, 0 proze
EKErik Axel Karlfeldt
Erik Axel Karlfeldt (n. 20 iulie 1864 – d. 8 aprilie 1931) a fost poet suedez, laureat postum al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1931. Motivația Juriului Nobel "...pentru poezia lui Erik Axel Karlfeldt" S-a născut în 1864 la Tolvmansgarden, în Dalarna de sud. După ambii părinți se trage dintr-un neam sănătos de țărani și mineri. În poezia Fäderna (Strămoșii), cu care începe prima sa culegere de poezii, Karlfeldt aduce un pios omagiu vetrei părintești, iar în Träslottet (Conacul de lemn), își amintește despre vechea fermă a copilăriei sale, în care se născuse și se căsătorise mama sa. Urmează liceul la Västerås, iar studiile universitare le începe la Uppsala. Din cauza unor mari dificultăți financiare prin care trece familia sa, Karlfeldt întrerupe câțiva ani studiile, deși este un student eminent, luându-și licența în Litere abia după șapte ani. Ca și Selma Lagerlöf, încă foarte de tânăr își propune să devină scriitor. În anul 1895 debutează cu un volum de poezii,...
0 poezii, 0 proze
GMGabriel García Márquez
Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán, în Aracataca. Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la...
28 poezii, 0 proze
Mihail Cruceanu
Născut în Iași la 13 decembrie 1887, fiul lui Mihai Cruceanu, farmacist, și al Ecaterinei Petrovna. Licențiat în litere și drept. Un timp, avocat și profesor secundar. În 1905, poetul se apropie de cenaclul lui Macedonski, omagiat și mai târziu prin dedicații (Insula, I, 18 martie 1912). Devine apoi colaboratorul Vieții noi, integrându-se grupului său simbolist, pe care-l apară (X, 1, 1 martie 1914) și despre care lasă amintiri (Jurnalul literar, I, 2, 2 ianuarie 1939). Întreprinde o anchetă despre poezia nouă, în 1912, în Rampa, important document de epocă. Apropiat de mișcarea muncitorească, după 1916, Mihail Cruceanu devine membru al P.C.R. de la înființare. Vechi ilegalist, poetul înfruntă arestări și închisoare. După 23 august 1944 este ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare Națională. Duce la îndeplinire importante sarcini obștești. OPERE (poezii): Spre cetatea zorilor, Târgoviște, 1912; Altare nouă, Buc., 1915; Fericirea celorlalți, Craiova, 1920; Lauda vieții,...
3 poezii, 0 proze
OMAGIU
de Velcea Sorin
\'\' marelui poet, Adrian Păunescu \'\' Cu voi am fost, Și totuși sunt. În astă lume, am avut un rost, Și am lăsat ceva pe-acest pământ. In lumea asta EU, Am cuvântat și-am scris mereu. S-a așternut...
Omagiu
de Rodica Lupu
Te-ai dus lumină de la noi, călătorești pe drumul pietruit cu stele, în tainice firide te adăpostești, din colțul umbrei smerit tu ne privești. Cum chipuri se desprind înmărmurite, în gloata...
Omagiu
de Mirela
Seneca a murit! Traiasca Agripina! S-a sinucis in zori...otrava, bat-o vina! A plecat din viata cu orgoliu, subtil, Nu l-a lasat pe Nero s-ajunga la fitil. Femeile sunt rele, traiasca deci femeia!...
:::::::::Omagiu:::::::::
de gr sc dimitrie filisanu filiasi
De ce a trebuit sa moara Aaliah? De ce abia acum oamenii încep sa verse lacrimi? A fost nevoie de moartea lui 2Pac pentru a se putea defini în muzica notiunea de King of rap, a trebuit ca Freddy sa...
Omagiu
de Viorel Gaita
În lume-i miezul nopții și-i răcoare, În București o luminiță-i trează, Cu tâmpla-n mâini, cu fața gânditoare, La propașirea site-ului Radu veghează. Oare barosuri bat pe nicovale, e vuiet de...
Omagiu
de Constantin Rusu
Drumurile noastre toate ce s-au intalnit vreodata mi-au lasat in amintire o bucurie prea curata. Stateam in banca patra, eram in randul de la geam si trecea fanfara militara, ici colo cate-o...
omagiu
de Liviu Nanu
încerc să aflu în orice obiect un semn al trecerii mele pe-acolo îmi plimb degetele pe tot corpul căutându-mă în arhiva pielii mai mult din obișnuință mai mult dintr-o plăcere nevinovată sunt un...
Omagiu
de Botu Cătălin
A fost odată o balenă Cu burta mare. Și a fost un om Care mergea pe drum Și cu ochii La soarele din bolta balenei Își potrivea ceasul Ca să meargă odată cu fusul. A mai fost un om Care grăia șoptit...
Omagiu
de Ileana Lucia Floran
De ce-a fost relegat spre Pontul Euxin, de ce Augustus dur, l-a pedepsit fatal, poetul dragostei, elegiac latin, o fi cântat-o poate în vers, vreunui val. Însingurat pe-un țărm străin de mare,...
Omagiu
de Ada Cojan
Omagiu avântului creator, frumosului, iubirii, cuvântului, omagiu pentru a vă împărtăși din plăcerea mea, pentru a face ca spiritul și inima să zboare! La începu a fost Roma și Polonia, apoi Parisul,...