"Femeie obișnuită" – 20116 rezultate
0.02 secundeMeilisearchHelena Schmetterling
Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...
17 poezii, 0 proze
Charles Bukowski
Henry Charles Bukowski (16 august 1920 - 9 martie 1994), a fost un poet, romancier germano-american. Scrierile lui Bukowski au fost puternic influențate de atmosfera casei lui din orașul Los Angeles și sunt marcate de empatie pentru viața obișnuită a săracilor americani albi, actul scrisului, alcool, relațiile cu femei. Un autor prolific, Bukowski a scris mii de poezii, sute de nuvele și șase romane. Descendent literar al lui Henry Miller, Charles Bukowski scrie o proza care, chiar daca socheaza adesea prin vulgaritate, este de o cruda si dezarmanta onestitate. S-a nascut in Germania, in Andernach, in 1920. Cind avea doi ani, parintii sai au emigrat in Statele Unite; a crescut si si-a petrecut mare parte din viata in Los Angeles. Impreuna cu sotia sa, Linda, a locuit apoi in San Pedro, California, unde a murit in 1994, de leucemie. Hank, asa cum ii spuneau prietenii, a fost, dupa opinia lui Genet si Sartre, „cel mai bun poet din America“. Este printre cei mai cititi scriitori...
92 poezii, 0 proze
CRISTINA AGAVRILOAIE
1 poezii, 0 proze
Ștefania Stroi
născută intr-o familie minunată în orașul Fetești, jud. Ialomița, copilăria a fost frumoasă, m-am mutat cu familia în București în anul 1980 unde am continuat studiile, iar în anul 1998 am absolvit Academia De Studii Economice, facultatea de Management, specializarea managementul firmei. Am lucrat pe post de contabil in cadrul M.Ap.N, apoi la o firmă particulară, iar acum la un liceu din Bucuresti. În anul 1995 m-am căsătorit, iar in anul 2002 am dat naștere unei fetițe minunate pe nume Daria.
13 poezii, 0 proze
Savu Pana
iubesc femeie si iubire practic biliard cu nesimtire
8 poezii, 0 proze
Crina Albu
Sunt femeie, am cincizeci și..., căsătorită, am crescut doi copii, am plantat pomi, am lucrat la Romtelecom (tehnician), calc, cos, gătesc, văruiesc, sap, prășesc, citesc, uneori scriu. Poezie.
164 poezii, 0 proze
Antonela Sofia Barbu
Autoportret Sunt si femeie sunt si copil Sunt si prea dulce sunt si venin Sunt si iubita, mai sunt si rea Sunt doar a ta – papusa ta. Sunt si copil sunt si femeie Sunt si durere si mangaiere Sunt si pierduta si regasita Sunt doar a ta si sunt iubita. Sunt fericita.
3 poezii, 0 proze
Maricuta Dunca
Sint o femeie simpla de la tara
2 poezii, 0 proze
slavu diana
.....doar o femeie cu frica de Dumnezeu si dragoste de frumos, in toate formele lui.... Rana mea Anonimă Pe tine te iubesc ca pe o rană, În care-am fost complice și chirurg, Pe tine te iubesc ca pe-un amurg, Sau ca pe-o jefuire de icoană. Cât apele spre mări încă mai curg Și ochii stau în cuiburi de sprânceană, Eu, totuși, te iubesc ca pe o rană, Și ca pe-o remușcare de chirurg. Tu nu ești rana ta, ești rana mea Atâta doar ca trupul tău o poartă. Pe tine te iubesc ca pe o poartă Ce-aș sfărâma-o ca să pot intra. Iar restul cât se poate întâmpla Sunt ciorne la o operă de artă. ...preluată pentru că mi-a plăcut mult-jos pălăria, merci.... â ă î ș ț
90 poezii, 0 proze
Sava Ioan
Impresie.Joc.Zaruri.Miza.Femeie
6 poezii, 0 proze
Femeie obișnuită
de Ramona Rusenescu
cu remarcile acre când mă îmbrăcam în fustă și firele fugeau prea des la ciorap cu uși trântite că vâjâia aspiratorul în somnul lui milenar cu disprețul ca zâmbeam la fulgi și la lună cu aruncatul...
O simpla femeie
de Adria Martin
A venerat-o! Totusi n-a putut s-o iubeasaca. Asa zeita cum era, N-avea parca nici un Dumnezeu. Era prea buna, prea egala, Prea previzibila, Prea grijulie, Prea ingrozitor de buna! Si de-aia a ajuns...
Dezînmormântarea
de Sorin Stoica
O femeie sapă o groapă în fundul grădinii. E aproape miezul nopții. Luna e ascunsă în dosul unor nori negri ca măștile asasinilor la drumul mare. Femeia e îmbrăcată în negru. Hainele îi sunt negre....
Nefericiților nu le e frică de moarte, vol. I, Vieți paralele
de Paul Pietraru
- Bună seara, femeie frumoasă! - Mie îmi scrii?! eu sunt femeie obişnuită!!! - Dar ce, o femeie pentru a fi frumoasă, trebuie să fie neobişnuită? Tu chiar eşti o femeie neobişnuită, deosebită! În...
Stareța nu-mi dăruiește/ Pân\' nu-i cânt bisericește
de dumitru cioaca-genuneanu
motto: \"... hai să privim țara cu ințelepciune, ca pe o femeie obișnuită, și cu bune și cu rele și sfântă și rea de muscă\" (fragment din comentariul Silviei Van la poemul \"Curvă bătrână țara\" de...
mezanin
de Mondea Adrian
O adora. În felul lui. Așa cum stătea ascunsă, o afinitate nervoasă între rafturile de cărți și parfumul de iederă. Ea o femeie obișnuită ruptă din alte vremuri. El reambalat după o procedură de...
comunicare
de Liviu Nanu
tu crezi că sînt fericit dar eu doar mimez sentimentele și totuși e o lume de vis sau cel puțin asta citesc în ochii tăi (în timp ce întinzi rufe pe sîrmă) e o poezie tot ce faci tu și ești...
nimic neobișnuit
de ioana negoescu
nimeni nu observă nimic oamenii de pe stradă trec mult prea aproape de mine. nu se feresc nu se miră că am înghițit câteva destine fără să clipesc și acum le port în mine cu o teamă justificată. e...
little black dress
de tania cozianu
ar fi putut s-o cheme oricum eva sau liz mintea lui nu-i dăduse nume pe-atunci proiecta fotograme convalescent cu lobul afectiv amputat nu poți reinventa copacul din curtea lui niepce totul urmează...
despre viață și alte baliverne
de lucaci sorin
îmi amintesc doar farmecul liniștit al după amiezii gustul aromat al lichiorului sambuca așezat pe pervazul ferestrei niște frânturi de memorie parcă rupte din tencuiala pereților cioburi de porțelan...
