Femeie obișnuită

cu remarcile acre când mă îmbrăcam în fustă și firele fugeau prea des la ciorap cu uși trântite că vâjâia aspiratorul în somnul lui milenar cu disprețul ca zâmbeam la fulgi și la lună cu aruncatul cămașii albastre mereu necălcată la timp cu râsul absent când drojdia nu sporea cozonacul în aragazul-vatră cu repoșul că am îndrăznit să nasc fată și, tupeu, îmi seamănă cu mirosul de nepăsare și sticlele mereu goale și cu dop cu tăcerea laminată de la capătul vorbelor mele ieșite la soare cu telecomanda zdrobită că sufar cu Ally McBeal și-l ignor pe Adrian-Mutu-Minune cu telemeaua făcând coajă că am luat-o prea udă și ciobanii-s hoți. De ieri atât de obișnuită m-am pus pe explicat, întind piciorul în somn să ating. Aștept, sunt o femeie normală.