"Erai prima" – 20358 rezultate
0.04 secundeMeilisearchgeorge robu
ghinion..........de ce? pt ca inca nu m-am gandit sa fac lucrul asta pana acum.dar incerc......cum? veti vedea.......m-am nascut intr-o zi de primavara era 8 aprilie toate mi-au mers bine de la nastere pana la primele suferinte si esecuri sentimentale inasa am trecut peste asta si iata-ma scriind aici
1 poezii, 0 proze
OCOtilia Cazimir
Otilia Cazimir (n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) este pseudonimul literar al poetei Alexandra Gavrilescu, cunoscută și ca autoarea unor versuri pentru copii. Acest pseudonim i-a fost ales de către scriitorul Mihail Sadoveanu și de criticul literar Garabet Ibrăileanu. Scriitoarei nu i-a plăcut noul nume după cum spune: "Dați-mi voie să vă mărturisesc, după atâta amar de ani că numele acesta, pe care totuși l-am purtat cu cinste, nu mi-a plăcut niciodată. N-am nimic în comun cu eroinele legendelor germane, iar cea dintâi pe care am întâlnit-o în viață - fetița cu care am stat în bancă în clasa primară - era proastă, grasă și buboasă...". Era cel de-al cincilea copil al învățătorului Gheorghe Gavrilescu. Și-a petrecut copilăria în satul natal și a început să scrie poezii de când era mică. A urmat cursurile liceale și universitare la Iași, oraș în care și-a petrecut întreaga viață. A debutat în anul 1912 în revistă "Viața românească", în care își va...
26 poezii, 0 proze
Felicia Mariana Orban
"Nu sunt ce par a fi - Nu sunt Nimic din ce-aș fi vrut să fiu! Dar fiindcă m-am născut fără să știu, Sau prea curând Sau poate prea târziu... M-am resemnat, ca orice bun creștin, Si n-am rămas decât..." Cea care sunt!... Mai concret: Numele meu este, așa cum scrie in caseta de sus, Felicia Mariana Orban. Data nașteri: 7 februarie 1978. 1993 – 1997 Liceul Teoretic "Al. I Cuza" – Ploiești (profilul Chimie – Biologie) 1998 – 2002 Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "Spiru Haret" București, specializarea Engleză – Germană. Momentan… visătoare. În viitorul apropiat… profesoară. Mai târziu… time will tell! După cum se vede, n-ar fi prea multe de spus despre mine. Cum am început să scriu: îmi aduc vag aminte că am scris câteva poezii prin clasele primare (parca erau despre mama…), dar la modul serios am început să scriu în liceu. O părere negativă m-a făcut însă să renunț la un moment dat și am reînceput să scriu acum un an și trei luni, adică prin februarie...
91 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
Calota Ion
Prima data am scris poezii pentru ca eram trist si nu ma regaseam in lumea in care traiam ,un personaj aproape halucinogen care nu se acomoda cu "normalitatea" si ritmul vietii celorlalti. Apoi am scris poezii pentru ca m-am indragostit ,brusc si dureros de puternic, si ,suferind cumplit de timiditate, impingeam spre toate zarile mesagerii versurilor pe care le scrisesem in aerul in care tocmai trecuse ireala mea iubita. Mai apoi ,am mai scris poezii . Devenisem dependent . Aerul pe care il respiram il gaseam doar in lumea virtuala a acestor poezii. Si devenisem dependent mai ales de metafora.
1 poezii, 0 proze
DSDan Lucian Stefancu
Cand eram mic credeam ca lumea a inceput de la mine...m-am nascut in prima zi a anului, de atunci se numarau anii... cand am mai crescut am aflat ca anii si viata se numara de la cineva cu aceiasi zodie, nascut cu sase zile mai repede, multi, multi ani inaintea mea, 1985. Acum ca am crescut si am redevenit copil, sper ca cineva sa ma numeasca Creatorul Lumii lui si sa inceapa totul de la mine.
32 poezii, 0 proze
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
CCCamelia C.Petre
Lumina din prima zi a tumultului în care m-a aruncat Dumnezeu m-a orbit dar m-a si fermecat. M-am ridicat și am făcut primii pași prin raiul Pământului, bucurându-mă de fiecare picătură de suflet pe care am întâlnit-o, lăsându-mă escaladată de îngemănările imensităților și ale instantaneelor. Mi-am ridicat privirea iar norii m-au înfășurat în nori. Apoi, strânsă până la durere, am ajuns din nou pe Pământ. Dar acolo nu mai era rai... Și atunci scriu. Scriind, mulțumesc. Mulțumind, cresc. Crescând, iubesc.
15 poezii, 0 proze
VAVraja Andreea-Alexandra
Nu consider ca viata mea are ceva deosebit de povestit...era o zi superba de primavara cand m-am trezit si i-am tipat universului sa ma accepte...apoi, facand ochi, am inceput sa cercetez lumea...eram doar de-o schioapa atunci cand clopotelul a inceput sa sune si pentru mine... Nume: Vraja Andreea Alexandra Data nasterii: 20 martie 1988 la Bucuresti Studii: Eleva in clasa a 12a Resedinta: Bucuresti Activitati artistice: - membra de 3 ani a corului liceului Activitati literare:- colaborator de 1 an cu revista sportiva "Info Sport" a liceului - o poezie publicata in revista online "Visul" - 2 poezii publicate in revista online "Arcada" -o poezie aparuta in volumul colectiv LicArt 2006, editura Cermi, Iasi 2006 - Concursul de creatie literara-poezii si monoloage "Poetul nedescoperit" , in 2006, sectiunea poezie(finalista) - Festivalul national de arte pentru liceeni "LicArt 2006", sectiunea poezie(finalista) -am obtinut locul al III-lea la Concursul de creatie "Fii si tu poet" , august...
24 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
Erai prima
de pop romeo
Aveai gust de lavanda si dimineata , crescuta erai prin toate cotloanele mele cu parfumul desperecheatelor romante stroboscopic vibrand culorile inimii , asteriscuri lipite pe obrazul suav irizau in...
Te tin minte...
de Nicolescu Bogdan
Te țin minte cum erai prima oară, Când te-am văzut dezmierdată-ntr-o vară, Nisipul se topea pe tălpile tale Și marea ne spăla trupurile goale. Te țin minte cum zâmbeai infantil, Cu ochii rotunzi de...
O voce se desprinde de mine
de Maria Prochipiuc
mă învățai pe de rost adunată într-un mănunchi de gânduri neliniștea timpului mai poartă încă amprenta sărutului în palme floarea albă de cais își lăsa visarea într-un făurar când mâinile aveau...
nu-ți mai știu marginile țara mea
de Daniel Bratu
nu-ți mai știu marginile colorată în haos țara mea peste mine cu mine redată te-am îngropat în pronaos ori în ceruri de vată te-am strâns de gât cu cravata de pionier de tovarășele lui profesoare...
Pamflet pentru Elena Udrea și cocoșii ei
de Filip Tănase
I Fuga din Pleșcoi De ce te-ai dus de lângă ei, De ce te-ai dus de-acasă? Ai fi rămas lângă purcoi Sergent de zi la coasă. Spune cinstit că te-ai ușchit Nu merge, lumea știe, Asta era mai nimerit:...
Orașul
de Octavian Sergentu
Orașul în care porumbeii se așezau în fața tălpilor noastre Și ne cereau iertare și binecuvântare Era proiectat în formă de inel ca și viața din inima unor umbre zgomotoase. Orașul în care porumbeii...
proba că supranaturalul există
de dan petrut camui
unii au tendința să caute lucruri ce-au aparținut celor dragi: fotografii, anumite gesturi neobservate, automatisme, la vremea respectivă, lucruri ce ar putea însemna că îi iartă precum limbile unui...
Blitz-uri cu stele TVR
de Filip Tănase
Ioana Moldovan Emisiunea \"Stele de cinci stele\" Epigramistu-i om cu toane, Ba uneori, e chiar posac, Admiră chipuri de codane Fiindcă-n muze nu-i sărac. Cum să fiu sărac cu tine Cu-așa prezență...
poveste din cartierul de est
de Vasile Munteanu
te-am îmbrăcat broscuța mea în lac mătase și în cer în fiecare primăvară erai vedetă-n cartier în ochii tăi – doi nuferi palizi – mureau bărbații de tânjire atâția alți necunoscuți scriau poeme de...
Vibrație
de Marinescu Victor
în orașul tău taxiurile știu decât un drum spre numărul șapte din același loc cu primăvara erai atât de brunetă în brațele mele poate crezi că m-am tot dus că am luat după mine grădinile și am uitat...