"Elegy" – 7432 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
AAnvari
Anvari (1126–1189), full name Awhad ad-Din 'Ali ibn Mohammad Khavarani or Awhad ad-Din 'Ali ibn Mahmud was one of the greatest Persian poets. He was born in Abivard of (now in Turkmenistan) and died in Khurasanian Balkh, now in Afghanistan, and studied science and literature at the collegiate institute in Tun (now Firdaus, Iran), becoming a famous astronomer as well as a poet. Anvari's poems were collected in a Deewan, and contains panegyrics, eulogies, satire, and others. His elegy "Tears of Khorasan", translated into English in 1789, is considered to be one of the most beautiful poems in Persian literature. The Cambridge History of Iran calls Anvari "one of the greatest figures in Persian literature". Despite their beauty, his poems often required much help with interpretation, as they were often complex and difficult to understand. Anvari's panegyric in honour of the Seljuk sultan Sultan Sanjar (1117–1157), ruler of Khorasan, won him royal favour, and allowed him to go on to enjoy...
2 poezii, 0 proze
Thomas Gray
1716–71, English poet. He was educated at Eton and Peterhouse, Cambridge. In 1739 he began a grand tour of the Continent with Horace Walpole. They quarreled in Italy, and Gray returned to England in 1741. He continued his studies at Cambridge, and he remained there for most of his life, living in seclusion, studying Greek, and writing. In 1768 he was made professor of history and modern languages, but he did no real teaching. Although he was reconciled with Walpole, and formed other close relationships in his lifetime, his shy and sensitive disposition was ill adapted to the robust century in which he lived. He was offered the laureateship in 1757 but refused it. His first important poems, written in 1742, include “To Spring,” “On a Distant Prospect of Eton College,” and a sonnet on the death of his close friend Richard West. After years of revision he finished his great “Elegy Written in a Country Churchyard” (1751), a meditative poem presenting thoughts conjured up by the sight of a...
1 poezii, 0 proze
Llegeie
1 poezii, 0 proze
ion cranguleanu
* * * Vreme de elegie,timp de luna neagra Vant cu stele batute,ranile mele la vant! Eu mi-am pierdut sufletul prin fantani Cautand chipul tau, Eu mi-am pierdut pasii prin pamant Mereu dupa tine, In goana, Cu gura in spume... Timp de cantec intr-o singura voce, Jale si tristete de balada, Luna peste morminte,luna neagra, Pasare rupta gata sa cada..... Vant alungat pe rauri in sus Om singur si pamant pana la capatul lumii!
0 poezii, 0 proze
Roxana Gabriela Braniste
Premii Literare 1.Premiul National la "Festivalul de Poezie si Interpretare Critica EMINESCU" 2004 2.Premiul trei la "Conursul National de Poezie GEORGE COSBUC" 2004 3.Premiul I la "Festivalul National de Poezie COSTACHE CONACHI" 2003 mai 2007 Volumul de versuri "Minus patru elegia jumatate (3) septembrie 2008 Volumul de versuri "Lilith" 4.Premiul de Excelenta pentru volumul de versuri bilingv "Lilith", acordat de Revista "Oglinda literara", Focsani 5.Premiul Francofoniei, acordat de Societatea Poetilor Francezi, mai 2008, Paris
32 poezii, 0 proze
Cristian Fabius
Absolvent de filologie, corespondent la diferite reviste(nu dau nume). Actualmente Jurnalist si arbitru al elegantei:)
1 poezii, 0 proze
GAGrigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810 Târgoviște- d.25 noiembrie 1885 București) a fost un poet și fabulist român. S-a născut la Târgoviște, în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic e deștept, cu o memorie extraordinară. Învață greaca si franceza. Ajuns la Bucuresti, este elev la pensionul Sfantul Sava, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Heliade. Uimește pe toți prin talentul său poetic. Va sta și acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie Miezul nopții în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio la Târgoviște. O vreme, a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este inchis in temnita. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală. A murit sărac la București în anul 1885. debutat cu poezii publicate în „Curierul Românesc” condus...
37 poezii, 0 proze
AMAndrei Makine
Andrei Makine (n. 1957) este definit de o relație specifică cu realitatea și memoria, dar clasificarea sa este total diferită datorită statutului său de scriitor global și adoptării limbii franceze. El este clasificat cel mai bine ca scriitor Translingv care operează în cadrul Neoclasicismului Contemporan. Reprezintă un contra-curent la experimentele postmoderne, favorizând o întoarcere la stilul înalt, structura narativă clară și frumusețea lirică. Descompunerea clasificării: Clasificare principală: Literatură Translingvă / Francofonă Născut în Siberia, a emigrat în Franța la sfârșitul anilor '80 și scrie exclusiv în franceză. Exil și Adopție: Este grupat adesea cu alți mari scriitori care și-au abandonat limba maternă pentru o „limbă vitregă” aleasă, precum Vladimir Nabokov sau Milan Kundera. „Gardianul” limbii franceze: Scrie o franceză hiper-corectă, elegantă, aproape clasicizantă. Această devoțiune a dus la alegerea sa în Academia Franceză în 2016, solidificându-i statutul de...
2 poezii, 0 proze
DUDamian Ureche
Damian Ureche a fost un poet român care a trăit la Timișoara. S-a născut la Slătioara, la 2 septembrie 1935 și a încetat din viață la Timișoara la 15 ianuarie 1994. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din anul 1967. A publicat 21 de cărți, remarcându-se mai ales prin Elegie cu Francesca da Rimini și Spectacolul privirii. A fost redactor la revista Orizont.
17 poezii, 0 proze
JSJohannes Sommer
Ioan Sommer, în latină Ioannes Sommerus, (n. Pirna, 1542 - d. Cluj, 1574) a fost un învățat umanist transilvănean, originar din Pirna (în Saxonia, pe malul Elbei). A fost directorul colegiului umanist înființat de Despot Vodă la Cotnari (1562 - 1563), apoi profesor și director (1565 - 1567) al școlii de la Brașov întemeiate de Honterus, iar din 1570 directorul școlii unitariene din Cluj. În scrierile sale polemice a demonstrat caracterul irațional al dogmelor catolice și luterane, sprijinindu-se pe critica filologică și istorică a Bibliei. A fost primul umanist european care a dezvăluit izvoarele filozofice păgâne ale unor noțiuni ale teologiei creștine (ex. logosul). Sommerus este și autorul unei biografii a lui Despot-Vodă („Vita Iacobi Despotae”, 1574, publicată în 1587) și al unor elegii latinești în stilul poeților antici („De clade Moldavica elegiae XV”), în care narează întâmplările legate de sfârșitul lui Despot și de propria lui fugă la Brașov, și cântă, în spirit umanist,...
1 poezii, 0 proze
Elegia decaderii
de Burghelea Felix
Despoti de tunet zdrangane-n clipa paznicul sortii e mort de betie, sensuri sorbit-am fara miresme singele rosu-simbol ne-a mintit sigla imperiului meu se destrama glasul Luminii imi serpuie-n oase...
Elegie
de marian burghiu
Am așteptat atunci Cu brațele întinse pentru zbor, Apoi am început să mor Cu inima apoasă și rotundă. Drumețul mă striga fără s-audă Nici eu nu-i auzeam strigarea, Căci moartea mi-amorțise răsuflarea...
Elegie
de Gabriel Stoian
O picătură de cer Pe o floare de măr O clipă de adevăr Pentru cei care pier Un leac nelumesc De pe buze sorbit Pentr-un suflet trudit Pentru cei ce iubesc O picătură de cer Și un leac nelumesc Pentru...
Elegie
de Leonard Sandor
Dorm Lângă clipa pustiită De ninsoarea verbului a spera Pe ulița vechiului castel Plin de ploile cu soare Ce inundă acest creier încins Ce veghează pentru liniștea visului Meu Cel curat într-o...
Elegiile duineze
de Rainer Maria Rilke
Elegia întâia Cine, dacă-aș striga, m-ar auzi din cetele îngerilor? Și chiar dacă unul din ei dintr-o dată m-ar lua pe inima lui: aș pieri de prea intensa lui ființare. Căci frumosul nu-i altceva...
Elegie
de Ionescu Alexandru
Te întâmpin, zi după zi, ca un nor ce trece pe obrazul tău dar tu încă mă cauți în sori negri și rotunzi zugrăviți în pereți. Sunt stors și adus de spate dar nu pot fi mai curat, mai adânc... Nu pot...
Elegie
de Ramona Rusenescu
Dealul-deal nealintat prins în clar de lună presărat cu văi de iarbă și întoarcere de sat dealul-deal abur de vară prins în joc și muncă stins pe seară la iernat lampa-n tindă s-a uscat fetele la joc...
elegie
de Constantin Drugas
cârpit, cârpind mereu mă mai rugam din când în când în gând lui Dumnezeu - într-o umbră a sufletului ca-ntr-un cavou - trudit mă mai rugam lui Dumnezeu
elegie
de Costel Stancu
ai putea să minți că ești fericit însă fața - gaură făcută cu degetul într-o fotografie mai veche – te trădează. ceva nefiresc: privești în oglindă și nu te recunoști manechinul pe care îl ții să nu...
elegie cu muci
de ioan albu
ce muci frumoși aveam pe vremea aia... cum se lipeau pe cărți și pe caiete! ce greu ieșeau din hainele cu pete pe care le spăla plângând mamaia... îmi întindeam din nas în soare mucii ca doi...