Căutare

Ion Crânguleanu, pseudonimul lui Ion Avasilinei, (n. 28 martie 1937, după unele surse 1940, Cosula, Botoșani - d. 15 august 2003) a fost un poet și prozator român asociat în anii \'80 cu neoproletcultismul. A scris și literatură pentru copii. Soția lui a fost Daniela Caurea, poetă decedată în urma cutremurului din 1977. Opere * Anotimpurile Griviței, Colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură, București, 1962 * Lumina de dragoste, Editura Tineretului, București, 1964 * Bucurii pentru copii, Editura Tineretului, București, 1966 (cu ilustrații de Albin Stănescu) * Minus durerea, Editura pentru Literatură, București, 1966 * Emoții la trapez, Editura Tineretului, București, 1967 * Un cățel ca vai de el..., Editura Tineretului, București, 1968 (ilustrații de Albin Stănescu) * Ritmuri române, Colecția Columna, Editura Militară, București, 1969 * Sonete mute, Editura pentru Literatură, București, 1969 * Traversarea nedreptății: Elegii și imnuri, Editura Mihai Eminescu, București, 1970 *...

3 poezii, 0 proze

Helena Schmetterling

Despre mine stiu sigur ca mi-ar fi placut sa fiu o printesa medievala. Sau sa ma plimb cu Stanescu mana in mana prin Union Square, sa-mi povesteasca despre cercuri si despre iertari. Despre ceilalti oameni stiu doar ca cel mai mult ma enerveaza momentele in care ma trateaza ca pe o femeie obisnuita. Sau acelea in care se pierd in jumatati de gesturi. In proiecte de vise netraite niciodata pana la capat. Cel mai des ma indragostesc iremediabil de aceia care valseaza in voie si dupa bunul plac pe portativ si-mi soptesc impletituri decente precum, iubito, while you’re traveling with me, desigur ca, you’ll never see the end of the road si baby, I think this is a song of hope. Mda. Si alte maruntisuri sentimentale de genul. Despre viata mea stiu doar ca imi scapa mereu printre degete momentul in care m-as putea aseza nestingherita pe un scaun, fie si numai pentru o clipa scurta de surpare in mine insami. Sau de adevar pe stomacul gol. Dar asta este alta poveste. Despre sufletul meu stiu...

17 poezii, 0 proze

Necula Florin Danut

Dacă aș vrea să-mi pun viața într-un jurnal, nu l-ar încăpea nici Cartea de nisip. Atunci cum să scriu o biografie? O, cititorule, nu împlinisem încă 18 ani cînd îl traduceam pe Baudelaire. Dar ce spun eu, nu împlinisem 12 ani precînd eram fascinat de poezia lui Nichita Stănescu. Asta nu mă împiedica, dimpotrivă, de a fi cel mai bun la matematici în clasele pe care le-am absolvit. Facultatea de Matematică, secția Informatică am și terminat-o, de altfel. Spun am terminat-o pentru că nu acolo au fost singurele cursuri superioare pe care le-am urmat. Am fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț la care am renunțat după un an de zile. Am fost profesor de Informatică la un liceu din urbea natală. De 20 de ani lucrez în Finanțe la compartimentul IT, tot în urbea natală. Dar să revenim la preocupările mele literare. Am citit enorm, cred că cine mi-a lecturat scrierile și-a putut da seama de asta. Chiar și cine citește această confesiune (i-aș spune mai degrabă decît o...

186 poezii, 0 proze

Ilie Constantin

Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului. Studiază la Liceul Sfântul Sava din București, între anii 1953 și 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din București (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenție are loc și debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenție, 1960, alături de Nichita Stănescu și de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefațată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcționează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 și până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 și până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic București; îl aflăm apoi într-un post de redactor,...

6 poezii, 0 proze

Cezar Baltag

Cezar Baltag (Mălinești-Hotin, 26 iulie 1939 – 26 mai 1997, București), fiul preotului Porfirie Baltag și al Margaretei Baltag (n. Alexandrescu), este un poet român, eseist și tâlmăcitor modern, strălucit militant împotriva stalinismului cultural, împotriva proletcultismului, unul dintre cei mai valoroși reprezentanți ai generației resurecției și a paradoxismului, alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu ș.a. După absolvirea cursurilor liceale, în 1955, la Pitești, urmează – între anii 1955 și 1960 – cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Funcționează ca redactor la Gazeta literară (între anii 1960 și 1968), ca redactor-șef adjunct la Luceafărul (din 1968 și până în 1974), apoi ca redactor la Viața românească. Debutează în 1960, cu un volum de versuri ale ieșirii din trena stalinismului cultural, Comuna de aur, volum „girat“ în fața proletcultismului epocii de criticul „deschiderilor veluroase“, Paul Georgescu. Apoi,...

24 poezii, 0 proze

Gabriela Melinescu

Gabriela Melinescu (n. 16 august 1942, București) este o eseistă, poetă, scriitoare și traducătoare română, respectiv suedeză, originară din România, stabilită din 1975 în Suedia prin căsătorie cu suedezul René Coeckelberghs. După ce a absolvit Facultatea de Filologie, a fost redactor la revistele Femeia și Luceafărul. În tinerețe a fost implicată într-o relație sentimentală de lungă durată cu poetul Nichita Stănescu, pe care l-a inspirat în numeroase poezii ale sale. Între 1965 și 1975 a publicat următoarele volume de versuri: 1965 - Ceremonie de iarnă, Editura Pentru Literatură (sau EPL) 1967 - Ființe abstracte, Editura Tineretului 1968 - Înăuntrul Legii , EPL 1970 - O boală de origine divină, Editura Albatros 1972 - Jurăminte de sărăcie, castitate și supunere, Editura Eminescu - câștigătoare a premiului Uniunii Scriitorilor din România 1972 - Murmurul lumii, Editura Albatros 1975 - Împotriva celui iubit, Editura Eminescu A mai publicat un volum de proză, Bobinocarii (EPL, 1969), o...

116 poezii, 0 proze

george dolphy olteanu

Despre autor. M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1977. Clasele 1-6 le-am facut in bucuresti iar clasa a saptea am terminat-o cu chiu cu vai intr-un sat din teleorman. Am intrerupt scoala pana in anul 1995 cand am absolvit la fara frecventa si clasa a opta. In 1996 am inceput sa lucrez la cotidianul „Tineretul Liber” ca reporter , sectia reporteri speciali. Dupa jumatate de an, a venit Vintu si mi-au facut vant si mie...In 1999 am intrat la searal la liceul „Nichita Stanescu „ din Bucuresti unde nu rezist mai mult de o luna si plec sa lucrez la cotidianul „National” unde am dat concurs si m-am angajat reporter..Dupa numai patru luni plec de la ziar si ma apuc serios de consumul de heroina. In 2001 fac o tentativa de a ma lasa de drog si ma angajez colaborator la ziarul „Azi”..Nu stau prea mult pe acolo si ma intorc, de data asta pentru doi ani, la heroina. In anul 2003-2004 dupa ce sase prieteni au murit iar eu insumi era sa decedez de doua ori, ma las singur de heroina, fara...

1 poezii, 0 proze

Gheorghe Duță-Micloșanu

La 10aprilie 1930, într-o căsuță simplă din comuna Micloșani, județul Muscel (azi, comuna Malu cu flori, județul Dâmbovița) se năștea, ca al treilea copil, Gheorghe, fiul lui Constantin Duță- Ștefan și al Mariei Duță. Copilăria și primii ani de școală s-au petrecut la Micloșani, într-un decor de basm. Fire sensibilă și talentată, Gheorghe Duță a manifestat de timpuriu o pronunțată înclinație către artă și literatură și sub ochiul atent al învățătorului Victorian Stănescu, a ”editat” la șapirograf, împreună cu alți colegi, o revistă școlară (”Aripioare”), care a fost trimisă prin țară și în capitală. Astfel, la numai 11 ani, micul artist din Micloșani era răsplătit, în urma unui concurs de reviste școlare, cu mențiune pe țară pentru poezie și desen din partea Casei Școalelor. Drumul era astfel, stabilit. Gheorghe Duță a plecat, ca elev de liceu, la Câmpulung-Muscel. A participat la multe concursuri de cultură și literatură și meritele i-au fost recunoscute prin diplome și premii. S-a...

4 poezii, 0 proze

Cristian Neagu

Cristian Neagu s-a născut la 19 septembrie 1959 în București. Părinții săi se despart când acesta abia împlinise frageda vârstă de cinci ani. Își urmează instinctiv tatăl, (Neagu Gh.) iar destinul îi atribuie o coplărie dură. În anii de școală își găsește refugiul în cititul cărților, având "fișă permanentă" la biblioteca de cartier. Scrie primele poezii la vârsta de 12 ani, apoi cu ajutorul profesoarei de limbă și literatură română Stănescu Elena (de la șc. gen. nr 131 București) publică în revista "Cutezătorii." Este selectat pentru "Tinere condeie" dar și în pagina elevului din revista "Amfiteatru" (Tudor Opriș) În 1974 versurile sale sunt apreciate de Adrian Păunescu, moment în care Maestrul îi devine mentor, și la îndemnul domniei-sale, Cristian Neagu studiază estetica și critica literară semnate de nume celebre. Mai bine de opt ani, sub statutul de autodidact, conspectează și crează în epicul tăcerii izolându-se de lume, daruindu-se cititului, formându-și un univers de...

210 poezii, 0 proze

După Stănescu oleacă

de Ștefan Petrea

nuntiți cu umbra, vise multe-s zestre și-olimp de șoapte ni-i obișnuință, avem în zbor de păsări suferință ce ne tot doare prin odăi rupestre. ne-navuțesc în duh, cu ușurință de agonie cântece-n...

Un leac să n-adoarmă ușor maturii și tinerii (1)

de Dragoș Vișan

De când se trezise, Jorj se gândea la cât de frumos se făcuse prin parcul Grădina Icoanei și cât de mult îi plăcuse discuția cu profesoara Canareica. Om trecut de vârsta a doua, Jorj avea un hobby...

ProzăAtelier

Rulada amintirilor și striptease-ul occidental

de Dragoș Vișan

Problema cu Timpurile Noi e că vin iute, fâl-fâl, precum pasărea galbenă, (dintr-un vis de-al meu, de-acum paișpe ani) trup zburător de fetiță, o Clopoțică — chip șters, ireal, diafan, angelică...

Apus de soare

de Barbu Ștefănescu Delavrancea

SCENA III DOCHIA aduce, p-un cârpător , bostanul spart în bucăți. Ies aburi. ÞUGULEA, pe două tăvi de argint, faguri de miere, pere și struguri. OANA se duce cu un vraf de fâșii la puț și le-așează...

Clasic

Apus de soare

de Barbu Ștefănescu Delavrancea

PERSONAJE: ȘTEFAN CEL MARE BOGDAN LOGOFÃTUL TÃUT POSTELNICUL TOADER VORNICUL JURJ HATMANUL ARBORE PÂRCÃLABUL DRAGOȘ PÂRCÃLABUL ALEXA PÂRCÃLABUL GRUMAZÃ PÂRCÃLABUL ȘANDRU PÂRCÃLABUL COSTEA PÂRCÃLABUL...

Clasic

Edict

de Florin DeRoxas

dupa Nichita Stanescu poate sa mi se intample orice, drumul il stiu dinainte, drumul acesta duce-n eternitate, spre fericirea tuturor fericirilor, si nu mi-e frica, asa cum nici dacilor nu le era...

Cantec de dor

de Florin DeRoxas

dupa Nichita Stanescu cu capul pe sanul tau inca visez ziua ce vine cand tu mi-ai dat sa te musc de sfarcuri ca din masline. te-am satisfacut o noapte, te-am satisfacut si doua, dar tu voia tot mai...

Nu mai palpaie

de Florin DeRoxas

dupa Nichita Stanescu nu mai palpaie nici o geana de lumina, totul e in intuneric, noaptea e-un peisaj feeric, cand ielele or sa-mi vina. nu mai e tipenie de om pe strazile prafuite, inimile chinuite...

aurica

de Ion Ionescu

Aurica Parodie după Nichita Stănescu aurica lui manoli are pe ea șase boli, una-n suflet, alta-n ea, patru pe la bidinea, că s-a dat la toți golanii și le-a păpat gologanii. fi-i-ar patul blestemat...