Căutare

Sunt absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași, am lucrat mulți ani în domeniul cercetării-proiectării, domeniu înrudit (cred) cu poezia. Mi-a plăcut să citesc și am început să o fac înainte de a merge la școală. Citeam tot ce îmi cădea în mână, și, slavă Domnului, a avut cine să-mi ofere cărți din toate domeniile. Dragostea pentru poezie o nutream demult, dar, abia în anii din urmă am început să compun și apoi să public pe internet. Sunt adeptul poeziei cu rimă, poeziei care transmite ceva oamenilor: dragostea de țară, frica de Dumnezeu (începutul înțelepciunii), comportament civilizat, descrețirea frunților. Îmi displac gunoaiele (inclusiv umane), lipsa de sinceritate și cerșetoria de orice fel. Stiu că "opera" îmi cam șchioapătă și de aceea le amintesc tuturor (în glumă) asemănarea dintre câine și inginer: ambii au privirea inteligentă dar nu pot să se exprime.

102 poezii, 0 proze

Pan M. Vizirescu

A plecat dintre noi Pan M. Vizirescu, decanul de vârstă al scriitorilor români. S-a născut în satul Brăneț, județul Olt, la 16 august 1903. A urmat școala primară în comuna natală, apoi la Slatina. Studiile secundare și le-a efectuat la Colegiul Național din Craiova. A absolvit cursurile Facultății de Litere din București, obținând licența în anul 1929. În anul 1938 și-a trecut în palmares doctoratul în Litere și Filosofie cu mențiunea "magna cum laudae". A intrat în învățământ ca profesor la Liceul Militar din Cernăuți, apoi a fost mutat la Liceul Comercial Carol I din București _ la catedra pe care o avusese George Călinescu. A fost director de cabinet la Ministerul Propagandei sub miniștrii Nichifor Crainic și Alexandru Marcu. Din 1940 până la 23 august 1944 a fost subdirector la radiojurnal în cadrul Societății Române de radiofuziune. În anul 1945, Pan M. Vizirescu a fost condamnat de așa-zisul Tribunal al Poporului, organizație-instrument a guvernului Petru Groza, creată după...

3 poezii, 0 proze

ozanda johanes

Sunt un om absolut obisnuit, unul dintre aceia pe langa care treci fara sa-l observi. Aproape invizibil. Totdeauna am fost indragostita de ceva sau de cineva . Intai am iubit satul in care m-am nascut , un sat de munte cu oameni calzi. Acolo am invatat sa iubesc oamenii, copacii, vantul. Am iubit ca un adolescent , cu inflacarare, apoi ca un om matur, cu ratiune aproape. Acolo am scris primele poezii. Am gasit in fiecare om pe care l-am intalnit ceva care sa-mi atraga atentia , o trasatura fizica sau morala care e unica. Imi iubesc copilul ,prin care retraiesc din nou toate etapele vietii . Sunt medic si imi iubesc pacientii ; de la ei am invatat ca omul isi scoate la iveala acea parte buna mai ales cand e in suferinta. Si ca in oricare individ, oricat de rau ar fi, tot exista o farama de bunatate. Imi doresc sa pot avea in suflet tot restul vietii puterea asta de a iubi. Ceva...Sau pe cineva..

4 poezii, 0 proze

Bragos Bucurenci

N-am gasir nicaieri o biografie completa. Ofer un articol din publicatia \"Jurnalul de Vest\": Dragos Bucurenci e genul acela de produs antipatic al societatii de consum: ambalajul îti spune ce contine, dar nici macar vînzatorul nu-ti poate spune la ce serveste. E fabricat în Bucuresti, a fost depozitat central (citeste Tineretului si nu comenta) pîna la vîrsta majoratului, cînd s-a trezit transferat în interes de familie pe linia de demarcatie dintre Rahova si Ferentari. Dupa patru ani de tatonari reciproce cu cartierul, cu toate ca a avut o relatie excelenta cu vecinii si o toleranta dumnezeiasca pentru manea, si-a aranjat un virament si a aterizat pe raftul de deasupra Cinematecii, pe strada Eforie. În prelucrarea materiei prime, s-au folosit doua licee de la care a chiulit copios si doua facultati plicticoase pe care le-a întrerupt. La controlul tehnic de calitate i s-au aplicat masinal etichetele spalacite: informatica, Sava, filosofie, stiinte politice. Ultimele doua, cu...

0 poezii, 0 proze

Felix Ionescu

Sunt absolvent al Liceului Dante Alighieri din Capitala, specializarea filologie-istorie. In ultimii doi ani de liceu am facut parte dintr-o trupa de teatru alaturi de cativa colegi, prezentind cateva piese din repertoriul national atat in cadrul liceului cat si in alte licee bucurestene (Iulia Hasdeu). Acest hobby, din pacate, nu s-a materializat mai tarziu. Ulterior am absolvit Scoala postliceala de tehnoredactare din cadrul Gr. Sc. Ind. de Poligrafie si Cinematografie din Bucuresti. In prezent sunt student in anul II la Fac. de Sociologie - Psihologie din Univ. Spiru Haret.

1 poezii, 0 proze

ȘB

Ștefan Bănulescu

1926, 8 septembrie: În satul dunărean de cîmpie Făcăeni, județul Ialomița, s-a născut Ștefan Bănulescu, al optulea fiu dintre cei unsprezece ai plugarilor Ion și Elena Bănulescu. 1938 - 1945: Urmează și absolvă Liceul teoretic Știrbey-Vodă din Călărași, secția limba latină. 1948 - 1952: Urmează și absolvă Facultatea de Filologie din București, având ca profesori pe George Călinescu, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Alexandru Graur. 1949 - 1962: Intensă activitate publicistică: debutează în anul 1949, în revista Viața româneasca, cu un eseu despre nuvelistica lui Gogol. Colaborează la revistele Contemporanul, Gazeta literară, Tribuna, Steaua, cu o serie de eseuri, dominante fiind cele cu caracter literar-cultural (în unele dintre ele inserează câteva dintre Cântecele de câmpie); semnează eseuri despre locurile de origine ale scriitorilor clasici Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, Liviu Rebreanu; dintre acestea unele sunt incluse în volumul Scrisori din...

18 poezii, 0 proze

Woody Allen

Woody Allen (1 decembrie, 1935), New York, numele inițial Allen Stewart Konigsberg, numele legal Heywood Allen, este unul dintre cei mai importanți regizori de film și comedieni americani, de naționalitate evreu. În primăvara lui 1952 Allan S. Königsberg și-a schimbat numele în Woody Allen. La 16 ani a început să scrie glume pe care le-a trimis principalelor ziare newyorkeze, sperând ca ziariștii să le folosească. Fiind timid, nu a vrut ca colegii de școala să-i vadă numele în ziar, în cazul în care glumele vor fi fost publicate. Foarte curând, glumele lui au fost frecvent folosite de Earl Wilson de la New York Post, apărând nesemnate sub rubrica Earls Pearls. Doar pe data de 25 noiembrie 1952, numele său va fi menționat la sfârșitul rubricii, și din acel moment lucrurile încep să-i mearga bine ca autor umoristic și de comedie. În 1953, Woody s-a înscris la facultatea de artă cinematografică la Universitatea New York. Nefiind interesat să asiste la o mare parte din cursuri , și având...

2 poezii, 0 proze

E. Ar. Zaharia

E. Ar. Zaharia (n. Zaharia Macovei pe 24 ian. 1911, Horodnicul-de-Sus (jud. Rădăuți) - d. 2005) a fost un poet român din Bucovina, ultimul rămas în viață din grupul iconarilor. Despre autor: ”Scriitorul interbelic E. Ar. Zaharia, pe numele real Zaharia Macovei, le-a fost profesor la Oradea multor scriitori din zonă, sau care au trecut prin Bihor, după 1950, Mircea Zaciu, Ana Blandiana, Gheorghe Grigurcu, Vasile Dan, Octavian Doclin, Ioan Derșidan, Ileana Zubașcu ș.a. Născut în Bucovina, în 1911, a fost fixat de George Călinescu, în marea sa Istorie a literaturii române…, la subcapitolul Suprarealiști bucovineni, dedicat “iconarilor” (o prelungire zonală a Gândirii și gândirismului), din grupul cărora făceau parte Mircea Streinul, Iulian Vesper, George Drumur, Traian Chelariu ș.a. Puțini, însă, dintre cei care au învățat literatura română de la profesorul Zaharia Macovei, știau că a publicat ( înainte de 1944) 13 volume de versuri, pentru că după instaurarea regimului comunist la...

2 poezii, 0 proze

Feru Emilia

Trandafirul tainic de Feru Emilia Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Ce mi-au pătruns în inimă și în ființa-mi toată. Cine știe dacă nu parfumul M-a făcut să tresar ca dintr-un somn de moarte, Cine știe dacă nu mormântul Mi s-a deschis ziua în amiaza mare? Și soarele orbit de a sa strălucire Vrea să-i facă loc prin umbra deasă Și, lăsând în urma ei doar iubire- Razele de aur ce o înconjoară. Albul petalelor îmi dau iar aripi Să zbor, să fug în lumea mare Și ca un transcendent al nemuririi Un înger sfânt îmi dă crezare. O lacrimă ce din adâncuri iese Ca un izvor senin al veșniciei Se prelinge lin printre petale Și curge ușor crescându-mi aripi… Plutind în seninătatea măreției Petalele ca o volbură limpede zboară Și-n calea lungă, dură a vegherii Infinitul dragostei o împrospătează. Trandafirul tainic m-a trezit într-o zi Eram doar eu în grădina-nmiresmată Miresme cu flori de câmp și trandafiri Speranță,...

8 poezii, 0 proze

Dinte de câine

de Alice Diana Boboc

Un colț străbate pielea ca un ac ce coase fără ață și se mișcă în golul lui - trecere mai departe, cu urme de dinți și înoată devorează presiuni de vase de sânge încruntat seringă cu aer, perfuzie...

Obiectu-mi

de Camil Camil

De ce m-am proptit de pasărea care zăcea între doi nori? Între pasărea ce stingea suflul cu razele-i, de parcă eu, ninsoarea, eram o suprafață; De unde s-a alienat dintele enorm, părăsit într-o baltă...

***

de Manta Traian

Trăiesc pentru viețuitoare și ele trăiesc pentru mine. Inima mea bate în corpul lor iar când vreuna din ele moare îmi pierd echilibrul o secundă și apoi îmi revin, amețit. Deunăzi s-a îmbolnăvit una...

Pantoful Cenusaresei

de Octavian G. Mustafa

Pantoful Cenușăresei 1. Căpățâna lui rasă, cu piele albăstruie, bolnăvicioasă, de focă putrezind în soarele arctic, și venele negre, exsangvinizate, zbârcindu-se sub apăsarea tegumentelor, ca...

ProzăAtelier

Portia de caine

de Radu Ovnicu

Soarecele si pisica isi mananca astazi portia de caine prins copt invartindu-se in jurul cozii Peste cap isi da ochii strugurele bobitele grele luneca in crapaturile pamantului supt Covrigul cu lapte...

colindul nostru de Crăciun

de Lory Cristea

Ce să-ți scriu, că nu mai am cuvinte Și mă sare-adesea gândul bun Dintr-un flash cu dinte pentru dinte Scot colindul nostru de Crăciun. Ce să-ți spun, pământ care mă bântui Coasta ta secată,...

prietene

de Luminita Suse

lasă câinele să latre furios din senin pe astra cea mare ce coboară obrazul aproape de dinte și refuză să cadă iartă șarpele ce scuipă venin fără minte înfricoșat de pete pe soarele nostru de iarnă...

lătrând dintr-o jamaică imaginară

de Vasile Munteanu

orașul zace prăbușit în zgură cu melcii mei neobosiți îi dau o tură am rămas singur dincolo de ora închiderii la birtul de la poarta întreprinderii ai zice că sunt modelul din gipscarton al golului...

Veşti din lumea cealaltă

de sorin golea

* durerea vine din interiorul burții... monstrul este subpământean, întunericul albastru. * din ce în ce mai puțină frică de câine. amin! * iarna. la un moment dat mişcarea se îndoaie - nerv oțelit;...

acesta este un poem care se leagănă

de Daniel Dăian

chiar dacă în el nu bate vântul este un poem animal prin care îți dorești să îți rătăcești inefabilul și curajul tău de fată mare care a învățat să arate cu degetul și să atingă toți copacii bine...