Poezie
colindul nostru de Crăciun
Leru-i ler și mi se uscă gura
1 min lectură·
Mediu
Ce să-ți scriu, că nu mai am cuvinte
Și mă sare-adesea gândul bun
Dintr-un flash cu dinte pentru dinte
Scot colindul nostru de Crăciun.
Ce să-ți spun, pământ care mă bântui
Coasta ta secată, costelivă
Singurul cotlon unde mă mântui
Nu mai face grâu pentru colivă.
Leru-i ler și mi se uscă gura
Apă să mă sature nu știu
Sau măcar să-mi potolească ura
De singurătate și pustiu.
La mulți ani! Cu ce?... sau mi se pare
Că ne-au părăsit îngeri și sfinți
Și pe șira gândului mă doare
Dorul unui prunc fără părinți.
Scâncetul lugubru ca de câine
Al bătrânului bețiv cerșind la Mall:
Mâna stângă tremurând pe pâine,
Mâna dreaptă valorând un pol,
Granițele revărsând convoaie
De înstrăinați pierduți de neam
Care curg ca o perdea de ploaie
Jinduind de dincolo de geam.
Leru-i ler și neagră sărăcia
Care-nveninează gândul bun,
Strânge-un pic la piept și România,
Doamne Sfinte-n seara de Crăciun!
001.752
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lory Cristea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat