Pan M. Vizirescu

Te văd în boarea-albastră a mărilor din sud, precum cuprinzi în brațe și apa și văzduhul. În veșnică mișcare talazuri cum s-aud, nețărmurirea

Când eram copil, mă jucam în țărână Cu licurici din pulberea zilei, Cu umbrele serii pe lângă fântână, Cu rădăcini din adâncul argilei. Precum

Vine-o pasăre și-mi cântă către seară. O aud dar eu n-o văd deloc, În amurgul cu lumini de ceară Glasul ei miroase-a busuioc. Simt c-ar fi