acesta este un poem care se leagănă

Poetul cu „neobișnuitul din el făcând pe obișnuitul în fiecare zi”, stă în fața poemului său, în care percepe cum „rătăcește inefabilul” prin labirinturile lirismului, căci „acesta este un poem care te colindă” dintr-un capăt în altul al ființei, centrul lui se învârte în jurul „mijlocului lumii”, „acesta este un poem ca un dinte ascuțit în minte”, care încearcă să rupă „lanțurile” cu care erau încătușate „minunile”.
Ești pe „jumătate” om afundat în mlaștina teluricului, și „pe jumătate” poet, zburând pe aripile poeziilor.