"Din crezul propriu" – 23082 rezultate
0.03 secundeMeilisearchpoezii-din-tara-lui-elian
Poezii din tara lui elian
de Dana Banu
LFLUCIAN-CALIN FLOREA
Crezul meu? poezia,arta..pictură,piatră,sticlă ori metal,..asta când cuvântul nu a mai fost suficient pentru a-mi exprima trăirile ..și oamenii,da,cred în oameni *Licență în Managementul Stressului prin TRT gradele I și II din 1996 www.luchino.ro
72 poezii, 0 proze
TLTeofil Lianu
Mulți dintre poeții afirmați înainte de cataclismul anilor 1944-1945, mînați de un imbold ireprisibil de supraviețuire (firește, lirică), și-au abjurat crezul tinereții. Unii, cu surle și cu trîmbițe ori cu penibile autoflagelări, alții, autoînșelîndu-se (voind să să creadă că n-o făceau decît într-o măsură infimă, fără importanță), alții, în fine, căutînd o nouă identitate, necunoscută cerberilor din edituri. O identitate gîndită, probabil, provizorie, menită abandonului la sperata venire a dezghețului. În acest ultim mod a procedat “iconarul” Teofil Lianu, care devine la mijlocul anilor ’50 poetul ce se adresează îndeosebi copiilor Teofil Dumbrăveanu. Văzuse lumina zilei la 11 (12, după unele surse) decembrie 1908, în ținutul Sucevei (Capul Câmpului-Păltinoasa). Din cauza războiului, purtat multă vreme cu încrîncenare în Bucovina, părinții săi - țăranii Glicheria (născută Olaru) și Grigore Coștiug - nu-l pot da la școală. Ar fi învățat, astfel, să citească abia pe la 14 ani, după...
2 poezii, 0 proze
DRDragomir Rodica
Nepoata de tarani invartejiti in a pamantului munca,crescuta in ograda plina de oratanii si invatata ca oamenii ,,de la oras" sunt prea ocupati pentru a mai simti fericirea lucrurilor simple. 3 rugaciuni m-a invatat tataia,3 rugaciuni stiu si acum. Continui sa spun seara,inainte de culcare: ,,Tatal nostru", ,,Crezul" si ,,Inger,ingerasul meu". Din ce in ce mai rar totusi.Nu mi-s bigota,dar cred intr-o fiinta superioara care,din spusele mamaiei,s-ar numi ,,Dumnezeu". Cu ,,D" mare. M-am jucat ,,cu puta in tarana",am facut baie in garla,cozonaci din lut si friptura din ciocanei de porumb,dansam pe langa geamul caminului cultural- pe atunci discoteca-,incalecam sania dis de dimineata iar seara ma infruptam din placintele coapte in soba si laptele proaspat muls de la Joiana. Il primeam,din cand in cand, cu mare bucurie pe nenea care parca in fata portii un Oltcit alb si ma pupa pe frunte.Tin bine minte ca intr-o vara mi-a adus ochelari de soare cu rama din plastic alb. Dar cu mult mai...
24 poezii, 0 proze
ZRZilot Românul
Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță) (n. ~ 27 decembrie 1787, București - d. 12 noiembrie 1853, București) a fost un jurist, poet și cronicar român. A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” și un poem alegoric numit „Dăslușire”. Crezul său ca istoric și l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiția istoricului”: „ Istoric sunt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin: Stăpân am p-adevărul, Lui cată să mă-nchin! ” Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) și de G. T. Kirileanu (1942). O ediție mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii și indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine...
1 poezii, 0 proze
NMNincu Mircea
Născut într-o parte dintr-unul din talere balanței am crezut mereu că locul meu e în cer. Că acolo, ca o floare pe ram, înflorind îmi voi păstra echilibrul.
1326 poezii, 0 proze
liliana ghita boian
Am cincizeci de ani si ma simt nerealizata din punct de vedere artistic.Sunt absolventa unei facultati cu caracter economic, dar idealurile mele au caracter umanist,astfel ca in decurs de trei ani am publicat patru volume de poezii la doua editurii diferite prin largul concurs acordat de oameni cu suflet care au crezut si (sper ) mai cred inca in mine.In momentul in care am crezut ca viata si Dumnezeu nu mai are nimic nou sa-mi ofere a acordat sufletului meu un dans, un ultim tango al unei drame care m-a marcat profund si poate, pentru totdeauna. Sst! nu m[-ntrebati! sa nu- i stingem amintirea! Volumele se intituleaza astfel: sfasiere de lumina-2oo2 capricii autumnale-2005 rugaciune pentru tine-2oo6 rugaciuni despletite-n curcubeu-2oo6 Despre ele s-a scris putin; cei care au vrut sa ma cunoasca au citit poezia, cei care au considerat ca este suficient sa ma perceapa din viata de fiecare zi au trecut mai departe
2 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
CGCornel Ghica
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai târziu, am aflat că absolvisem școala generală, liceul teoretic și o facultate de drept. Le făcusem într-un mod rebel, fără teamă, dar și fără rezultate excepționale; doar le bifasem într-un destin tipărit de mult. Între-timp mai făcusem și sport... și luasem medalii... și colindasem lumea. Aflasem că eram fericit și mă bucuram de prietenii mei. *** Din clasa a-2-a, am încercat să tot fiu poet. Ca un alchimist inconștient, am făcut experimente, am participat la tot felul de întâlniri cu caracter literar (...și nu numa'). Am și publicat (spre deliciul și bucuria familiei mele și a rudelor mele) în câteva tipărituri (mai mult sau mai puțin relevante). *** ...și tot trăind în lume am început să investesc. Apoi să câștig....
184 poezii, 0 proze
BIbogdan ioan
habar nu am ce sa spun cred ca ar trebui ceva sa spun sau ar fii ceva dar nu stiu ,sa zicem ca inca caut sa ma identific, m-am nascut ca orice om normal , am crezut ca o sa scufund in banalitatea sociala insa nu a fost asa, am incercat sa ma integrez intr-o societate prea ostila mie sau poate doar imaginatiei mele. sunt un tip din punctul meu de vedere foarte normal cu nazuinte si vise ce pe aici nu cred ca se v-or implini,de fapt o copilarie intreaga si restul zilelor pana acum am trait si traiesc in visele mele.asta nu inseamna ca sunt vreun introvertit, nicigand, insa in visele mele lumea e perfecta atata tot
31 poezii, 0 proze
Neagu Romeo
...aparut pe lume vineri 13 iulie 1973 cu lovituri abrubte de palma de moasa peste fund va disparea la fel de brusc, insotit de lovituri abrubte de cazma ......si vom mai vedea noi daca a insemnat ceva pentru cineva. Bineinteles ca nu vom afla peste ani din manualul de limba si literatura romana, cum multi de pe aici poate trag speranta ...pentru ca nu e cazul... Desi timpul de care nu dispune niciodata, a curs nemilos peste acest presupus domn, el nu a invatat nimic de la viata, desi asta a crezut, nu i-a cunoscut indeajuns de bine pe oameni, asa cum ei au crezut, dar pe mai departe incearca sa-si mantuiasca sufletul, cum indeobste se crede. Ceva desene animate, ceva scoli, ceva filme-n cap, ceva joburi, ceva bani, ceva texte prin atelierul de pe agonia ... cam asta este toata distractia din viata acestui om. Un om mare pentru familia lui...o prezenta gri in spectrul vizibil. Un fassss minuscul pentru agonia...o mare cantitate de hidrogen sulfurat proiectata catre stratosfera....
33 poezii, 0 proze
Din crezul propriu
de Miclăuș Silvestru
Nu-mi pasă în ce cred ateii, am crezul meu - în Creator; pentru acest crez port un respect deosebit părinților. Scrisul și purtarea mea sunt dovadă că prin credință aduc cinste nu doar învățătorilor,...
Crez... laic
de Daniel Aurelian Rădulescu
Am crezuri proprii, al meu intim, Clădit din tatonări un cert; Că discul nu-i nicicum concert Și propriul viitor nu-l știm! Nu cred în măști de carnaval, Sau nu comunic, de nu-i chip. N-am dialog...
Jurnal 1
de Paul Bogdan
Am vizionat ieri apariția televizată a unuia dintre cei mai capabili oameni din BOR, a părintelui Constantin Necula , un om al cărui model de interacțiune, după opinia mea, ar trebui să fie singurul...
Amanta cochetă
de razvan rachieriu
- 1 - Plânsul amantei îmi curgea pe clavicule ca un roi de furnici carnivore sub pleoape se clătina iarba albastră a pupilei cu duioșie i-am secerat ierburile din privire mi-am pus mâna pe coapsa ei...
amandoi
de Luiza
ce-i dragostea noastra? o mare mereu si un munte mereu spre propriul sfarsit avantandu-se doi kamikazi decat sa-mi spui maine ca poti sa te picuri si sa te scurgi ca ceara de dorul meu mai bine...
Eugen Uricaru, romancier al calvarului
de Dragoș Vișan
Eugen Uricaru este un romancier al calvarului prin care au trecut intelectualii români, atunci când au suportat constrângerile sociale în mai multe regimuri politice, fasciste și în cel comunist....
„La Nea Mitică”: școală, cârciumă și frică
de Vasile Munteanu
orice cot lustruind un scaun e cârpă la Nea Mitică toți sunt egali cine dă o bere nu e nici măcar fost securist religia? ehei religia: lacul de unghii al studentelor pioase din 601 mărul lui adam în...
Sinceritate
de Nicolae Diaconescu
1. Știți cum își manifestă Japonică, labradorul meu falnic și negru, supușenia? Îmi pupă mâna, la propriu, când îi pun lanțul de gât și îl țin toată ziua legat! Orice s-ar întâmpla el m-ascultă! Ce...
Problema evreiască
de Karl Marx
Problema evreiască (Braunschweig, 1843) Evreii germani cer emanciparea . Ce fel de emancipare doresc ei ? Emanciparea civică și politică. Bruno Bauer le răspunde : În Germania , nimeni nu este...