Poezie
„La Nea Mitică”: școală, cârciumă și frică
3 min lectură·
Mediu
orice cot lustruind un scaun e cârpă
la Nea Mitică toți sunt egali
cine dă o bere nu e nici măcar fost securist
religia? ehei religia:
lacul de unghii al studentelor pioase din 601
mărul lui adam în stomac și cerul gurii deasupra – iată
crezul tânărului profesor de filozofie Marțian Alexandru
căindu-se pe rugul viilor
precum învârtitorii de planete pe Marele Rug
cu frică trece podurile dâmboviței cu pasul viitorului
nume rostit la pomeni
privesc în urma lui
fără poezie? te vor ține minte o vreme
statele de plată
și elevele așteptând îndrăgostite între coșuri
nu ți-aș fi scris nimic dar sunt atâtea suflete urâte cu pantofi
încât respirând cuvinte mă pot simți om
zâmbetul tău e un apostrof sau poate umbra unei lacrimi
cu rădăcini de coniac
da da marile adevăruri ale câmpurilor bătute
pot fi rostite numai puțin afumat
știi ceva
n-ai prins nici măcar o revoluție literară
zadarnic predai sisteme șchioape și (te)minți că reziști
turnându-i pe alții
delatorii de cretă trebuie să afle
acest vis e deja ocupat sau mai rău încă de făt e istorie
orice trezire stricăciune înseamnă
azi scrii o cerere mâine o dare de seamă
cel de lângă tine pleacă
cel din tine
bea ceva la Nea Mitică uită nici măcar nu îi mai pare rău
pentru însetat abstinența e spovedanie
ochii își recapătă culoarea locul gol din gât
își reia etapele creșterii
fiind din nou pădureț
cochetând
cu încețoșatele concepte de fericire adevăr și libertate
în realitate
Pictoru’ a fost singurul sfânt dintre noi –
ceva de băut
ceva de futut
și cartonul de gât
proiectându-și în cărbune propria moarte
uneori fără cuvinte e ciung
închis în tăcere pipăie lumea cu limba
sună ciudat
ține ciudat gura unui om beat
de viață cu dinții
noi l-am îmbolnăvit de căsnicie
i-am dat microbul lui a nu mai fi întreg
e prea târziu
s-a înmuiat
e bleg
umblând decolorat prin vânt și ploaie
dar și așa este mai sfânt ca noi
nu se zbate
nu sângerează
zboară împreună cu Marea Ghiulea
se va stâlci de bună seamă
la fel ca ea
va zace împrăștiat peste nimicuri
balistica e singura știință:
de unde până unde traiectorie și viteză
i-ai putea fi elev Marțiene
dar tu
ai de vorbit despre lumi ce nu există decât în teză
nu nu te pot contrazice
toți profesorii vorbesc despre astfel de lumi
cu cinism
la fel ca tine imitând pe alții
ce au trăit și au murit între aici și acolo
nu-i vina ta filozofia
este leucocita devorându-și propriul organism
002.502
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 423
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 74
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “„La Nea Mitică”: școală, cârciumă și frică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1767269/la-nea-mitica-scoala-carciuma-si-fricaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.