Poezie

Crez... laic

Să nu credeți în supremația vitezei luminii, dacă vreți să călătoriți în Univers!

1 min lectură·7 iulie 2015

Mediu

Am crezuri proprii, al meu intim,

Clădit din tatonări un cert;

Că discul nu-i nicicum concert

Și propriul viitor nu-l știm!

Nu cred în măști de carnaval,

Sau nu comunic, de nu-i chip.

N-am dialog stereotip...

Pretind un ochi în ochi, verbal.

Nu cumpăr lucru nevăzut,

Căci am orori de ascunzători;

Privirea-mi dă miros de flori

Și evitări sunt semn de furt!

Nu cred în false controverse

-Și, mai puțin, de n-am dat ghes-

Ce-s doar isteric înțeles

De-a face ”da”-urile inverse.

Mă simt profund debusolat

Când fără a cere, îs debitor

Și hăituit apărător,

Devin perpetuul vinovat...

Se pare, am dreptul meu suprem

Să-mi aleg fel de-a fi, unic,

Iar dragoste, sau inamic,

Mă iau cum sunt... al lor totem!

N-aștept și, nu dau recompense,

Convins că datul nu se cere

Și-i doar infimul, din avere...

Alesul, din prea mult, cu pense.

Nu dau năvală, stoic stau

Pe malul vieții, un pescar,

Să prind doar ce mi-e dat de dar...

Și nu-l țin, returnez ce iau...

E-un pic din crezul meu, ce vreau!...

07.07.2015

00840

Daniel Aurelian Rădulescu. “Crez... laic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniel-aurelian-radulescu/poezie/14074521/crez-laic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.