LUCIAN-CALIN FLOREA

Privește Lacul din Grădina Noastră... Un ochi curat, ca gândul Tău. O clipă de-ți afunzi Privirea prin transparențele sincere Un suflet nobil cum e nobilă Iubirea Va tresări Și Iți

Pasul Tău… Alege să calce Umbra Pasului Meu Tăcere. Ai locul Tău... Regat întins...nemărginiri de Timp, Un Munte de Speranță,un Olimp... Grădina! Loc umblat! Am Trup

Ridic privirea verde Spre Albastru-Þi infinit Căutând Rostirea dreaptă De Gând prea tăinuit. N-ai să primești Cuvinte cu Sensul tâlcuit Nici freamătul de aripi Ce Zborul l-au

Pași grei în Calea Ta... Fac pașii mei Spre drumul Tău... Pășesc ușor Cu pasul greu Asprit de Marea Ta Poveste Calea de Soare Spre Lumina blândă... Nu mai este ? Ciclul : Pașii

Trei Magi știind de început în Betleem sosiră în noaptea aspră din Trecut din iarna grea de petrecut căzută pe tărâmuri cotropite de oștire. O stea își dăruia Lumina, vestind un Mesianic

LUME...CE AI DE SPUS ? Lume... de ce? de ce doar acum în prag de Apus sunt tot mai mulți ce doar răcnind simt că mai au ceva prea banal de spus? Pun deget de iertare

VOCEA – ÞI BLÂNDÃ ADIERE Iți ascult vocea, cântul ferm și voluptos ce picură din vrerea de a Te asculta Balsam luminând blând urechea mea Bucurie ! Văd cuvinte de blândă adiere simt

VISEZ CÃ STRÂNG ÎN BRAÞE UN COPAC Strâng în brațe un copac frumos și somptuos îl strâng... încercând să-i percep Simțirea. E atât de frumos... Crescut sănătos din generos

CAII ALBI...CAI PENTRU ZBOR Doar Caii albi... Doar caii albi mai știu să zboare în galop de gânduri pustii. Veșnicii... Vechi gânduri de amintiri călătoare. Amintirile Tale... La trap de

MISTUIRE DE GÃND Mistuire blândă de gând Fremătând... De adierile mângâierii Tale.. trecătoare... Da.. Ești Iubirea amintire Retrăită pe hârtie. Mă înfior de uitată simțire Când parfumul

O școală de cartier...copiii în recreație. Dalele gardului sparte...ici,colo urme de beton și armătură metalică. Se apropie de gard un înger de copil,îmbrăcată simplu. Se uită în jos,se uită

Te-aștept ca și când ai fi fost vreodată și vrei să revii - vei veni? Oricum voi aștepta până când poarta grea ce își mai amintește de atingerea ta se va redeschide…trebuie sa revii… pentru

Joc De ce nu m-aș mai juca?... De ce joaca să fie doar atributul copilăriei?Ei bine... Puțin roșu...un penel...Iată covorul fermecat!Pot zbura! Dar..ce lipsește?Lampa lui

Stai ore întregi și privești acel punct fix. Acolo consideri tu că tavanul cade de acord cu ceilalți doi pereți.În acel punct atât de precis delimitat de cele trei linii. Percepția ta

Am ales drumul obișnuit,cel mai scurt dar si cel mai plăcut,spre serviciu. O zi obișnuită în care nimic nu părea să mă impresioneze… Traversez absent și odată ajuns pe cealaltă parte ridic

Dă-mi Vară Sufletul tău senin! Vreau cer lin... Lasă-mi Vară Lumina, soarele zilei de-acum Pașii trecutului alungă-i spre gestul tău bun Ai ochii mei,de mare Pariu pentru un gând

Mi-am îmbrățișat gândul Cu brațele amintirilor Într-o strânsoare eliberatoare... Zboară gând spre Pământ! Potrivnică rodire, străină amagire , Brațe din piatră Ce strâng taină

Flutur filele cărții de la Tine primite aripi grăbite ce îmi arată ce mă așteaptă... Voi citi Cât voi voi ! Te voi răsfoi alene.., Vine o vreme Când aceeași carte Eu ți-o voi

Despuiat de Timp.. Și de uitare Stau pe malul amintirilor rostind o chemare... Chem timpul florilor Implor Timpul hain, cel fara de prag Ce mă desparte de tot ce mi-e drag... Și în

Te văd Am ochi străini și goi. În suflet Nu mai este loc pentru amândoi... Ai rătăcit, căutând spre alte zări Iubire.. Ai revenit chiar dacă nu mai este loc de Amăgire... Să-ti cer să

Ai întrebat Și ți-am răspuns O lacrimă a curs... Dar s-a uscat! ..și am uitat că Paradis vindeai ca iluzie pe săruturi dulci, acum uscate... Mai poți să crezi că încă se mai