Renaște-Þi Setea !
Privește Lacul din Grădina Noastră... Un ochi curat, ca gândul Tău. O clipă de-ți afunzi Privirea prin transparențele sincere Un suflet nobil cum e nobilă Iubirea Va tresări Și Iți
Chem Timpul ce-l doresc
Se scriu în Taină pagini Pe frunze de Arțar Trăiri sădite-n Ceața Grădinii de Cleștar. E Sevă Nouă-n Toate Dar trai prea Pământesc Și semnul de-ntrebare Prea lesne Þi-l ghicesc. Azi
Povestea Ta și Cântul Meu
Mi-ai lăsat La Drum plecând O Inimă batând, Și-un Gand, Și-o Carte ! Se va fi scris pe paginile ei Curate Cu slovă limpede,cu Dor Și totuși scris șovăitor... De Spadă ce
Între cireșe amare e și Floare
Pasul Tău… Alege să calce Umbra Pasului Meu Tăcere. Ai locul Tău... Regat întins...nemărginiri de Timp, Un Munte de Speranță,un Olimp... Grădina! Loc umblat! Am Trup
Privesc în ochi de Mare
Ridic privirea verde Spre Albastru-Þi infinit Căutând Rostirea dreaptă De Gând prea tăinuit. N-ai să primești Cuvinte cu Sensul tâlcuit Nici freamătul de aripi Ce Zborul l-au
Pași grei în Calea Ta
Pași grei în Calea Ta... Fac pașii mei Spre drumul Tău... Pășesc ușor Cu pasul greu Asprit de Marea Ta Poveste Calea de Soare Spre Lumina blândă... Nu mai este ? Ciclul : Pașii
Colindul meu
Trei Magi știind de început în Betleem sosiră în noaptea aspră din Trecut din iarna grea de petrecut căzută pe tărâmuri cotropite de oștire. O stea își dăruia Lumina, vestind un Mesianic
Mângâiere de vânt
MANGAIERE DE VANT Picură greu cuvinte mieroase – prea străvezii... din rostirea Ta, de tăcere... Ce aș mai vrea? - Pământ ! Concretețe de Vânt... Si un gând, măcar pașnic și
Lume...ce ai de spus?
LUME...CE AI DE SPUS ? Lume... de ce? de ce doar acum în prag de Apus sunt tot mai mulți ce doar răcnind simt că mai au ceva prea banal de spus? Pun deget de iertare
Vocea -ți...blândă adiere
VOCEA – ÞI BLÂNDÃ ADIERE Iți ascult vocea, cântul ferm și voluptos ce picură din vrerea de a Te asculta Balsam luminând blând urechea mea Bucurie ! Văd cuvinte de blândă adiere simt
Visez că strâng în brațe un copac
VISEZ CÃ STRÂNG ÎN BRAÞE UN COPAC Strâng în brațe un copac frumos și somptuos îl strâng... încercând să-i percep Simțirea. E atât de frumos... Crescut sănătos din generos
Caii albi,cai pentru zbor
CAII ALBI...CAI PENTRU ZBOR Doar Caii albi... Doar caii albi mai știu să zboare în galop de gânduri pustii. Veșnicii... Vechi gânduri de amintiri călătoare. Amintirile Tale... La trap de
Mistuire de Gand
MISTUIRE DE GÃND Mistuire blândă de gând Fremătând... De adierile mângâierii Tale.. trecătoare... Da.. Ești Iubirea amintire Retrăită pe hârtie. Mă înfior de uitată simțire Când parfumul
Te-aștept...ratacire
Te-aștept ca și când ai fi fost vreodată și vrei să revii - vei veni? Oricum voi aștepta până când poarta grea ce își mai amintește de atingerea ta se va redeschide…trebuie sa revii… pentru
Da-mi Vara..
Dă-mi Vară Sufletul tău senin! Vreau cer lin... Lasă-mi Vară Lumina, soarele zilei de-acum Pașii trecutului alungă-i spre gestul tău bun Ai ochii mei,de mare Pariu pentru un gând
STRANSOARE ELIBERATOARE
Mi-am îmbrățișat gândul Cu brațele amintirilor Într-o strânsoare eliberatoare... Zboară gând spre Pământ! Potrivnică rodire, străină amagire , Brațe din piatră Ce strâng taină
PLACEREA DE A TE RASFOI...
Flutur filele cărții de la Tine primite aripi grăbite ce îmi arată ce mă așteaptă... Voi citi Cât voi voi ! Te voi răsfoi alene.., Vine o vreme Când aceeași carte Eu ți-o voi
IMPLOR TIMPUL HAIN ...
Despuiat de Timp.. Și de uitare Stau pe malul amintirilor rostind o chemare... Chem timpul florilor Implor Timpul hain, cel fara de prag Ce mă desparte de tot ce mi-e drag... Și în
Te văd..ești amăgire
Te văd Am ochi străini și goi. În suflet Nu mai este loc pentru amândoi... Ai rătăcit, căutând spre alte zări Iubire.. Ai revenit chiar dacă nu mai este loc de Amăgire... Să-ti cer să
Ai întrebat...
Ai întrebat Și ți-am răspuns O lacrimă a curs... Dar s-a uscat! ..și am uitat că Paradis vindeai ca iluzie pe săruturi dulci, acum uscate... Mai poți să crezi că încă se mai
Muzei mele...
Cand am o Muza.. asa..,ca Tine simt ca traiesc.. si ca mi-e bine! Aripi de vers se nasc iubind clipe de Negura trec regretand.. ca am invins! Mi-e bine! De vei citi in palma mea
CHEM CLIPA CE VINE !
Cade Timpul peste mine în ploaie de secunde,de ore... spălăndu-mă de trecut pentru un alt început Mai am timp nechemat Pentru o nouă Trăire, Pentru o nouă Iubire. Cadență de
Am nevoie de Timp...
Simt Timpul curgând leneș sau vijelios prin palmele Nestatorniciei Îl las să curgă.. Un timp... Apoi aș vrea să-l adun Dar cu toată încleștarea degetului lângă deget faptei lângă
OLIMP UITAT DE ZEI...
Am ales Imensitatea Gândului Eternitatea clipei viitoare și Nemărginirea Răsăritului mărginit de Apus drept măsură dreaptă a Tăcerii Un TE IUBESC rămas început,timp zadarnic
